Intr-una din zilele trecute, vazandu-ma probabil nelinistita si plina de angoasele zilelor cu scadente ? nu mai stiu daca era vorba despre factura telefonica, vreo asigurare sau rata la credit - un prieten binevoitor m-a scos din starea de panica cu o informatie. "De ce iti faci griji? Cate credite ai?", ma intreaba el. "Unul, deocamdata". "Pai tu stii cate credite are un britanic? In medie, 2,8."

Nu m-a linistit in totalitate, dar argumentele erau unele fondate. Spunea ca nu crede in colapsul atat de prevestit al pietei imobiliare in Romania, ca la noi creditarea este abia la inceput si inca mai este loc de crestere. A consumului, evident. Conform unor statistici off the record dintr-o banca locala, am auzit si eu aceeasi versiune. Bancherii nu sunt foarte ingrijorati - in Romania gradul de nerambursare al creditelor este de 1%, fata de tari precum Grecia sau chiar Germania, unde acelasi indicator se exprima in valori cel putin duble.

Pe de alta parte, am inteles dintr-un articol cum ca ar fi venit moda datoriilor - adica, mai trendy decat sa ai datorii este sa te vaiti ca ai datorii. Paradoxal, inseamna ca 70% din cercul meu de prietene sunt extrem de "in tendinte", avand in vedere ca orice cosmetice ar avea si oricate vouchere la saloane de bronzare, tot mai apeleaza la overdraft-uri, carti de credit si alte supape financiare pentru a mai face cateva achizitii, chiar daca si datoriile lor cresc exponential.

Indiferent de cat arata statisticile totusi, datoriile par sa fie perpetue. Totul incepe destul de inocent... "uite ce oportunitate nemaipomenita! Ma bucur ca am overdraft pe cardul asta". In scurt timp insa ajungi sa te folosesti mai des de descoperitul de card decat de contul tau personal, iar singurul scop al salariului este sa achiti cu el rata la card. Britanicii, ca sa revenim la cei cu adevarat indatorati, se apara pe motiv ca viata este mult mai usoara in acest fel, desi cheltuielile lor depasesc cu mult veniturile. Asa ca, desi Banca Angliei a aplicat o politica interventionista destul de precauta pentru incetinirea ritmului indatorarii, tinerii englezi tot declara ca nu pot sa economiseasca.

Nu vad astfel cum sa tai apetitul unui consumator roman, care, in vreme ce toata lumea se afla in recesiune, abia descopera "un descoperit de cont". Sau atragatoarele creditele fara dobanda la electrocasnice. Sau platile amanate, cu generoase perioade de gratie.

Cea mai elocventa caracterizare recenta a comportamentului de consum al romanilor ramane cea facuta de un manager de fond de investitii. Dupa ce administrase fonduri cu activitati pe piete precum Polonia sau Cehia, a venit in Romania si a fost socat sa vada cum reactioneaza populatia la diverse surse de finantare. "E cel mai greu sa faci afaceri aici. Romanii alearga dupa oportunitati si isi schimba parerea de la o zi la alta. Nu mai negociaza azi ce ati stabilit ieri si este foarte greu sa inchei o tranzactie. In schimb, in secunda cand fac bani isi cumpara Ferrari, desi poate nu au suficiente lichiditati pentru benzina. Sunt nebuni!!"

Nebuni sau nu, romanii nu se opresc aici cu consumul. Ei isi insusesc cu sfintenie sloganuri precum "de ce sa astepti o viata ca sa iti iei ce ai visat" sau "imprumutul pentru orice" si se bucura de privilegiile creditarii. Nici eu nu vreau sa le ratez, asa ca imi inchipui ca o "plasma" in rate chiar mi-ar schimba serile petrecute acasa. Unde e cel mai apropiat magazin de electrocasnice?