Maestrul si Internetul

Postat la 18 iulie 2006 1 afişăre

Aparent, in cazul liniilor de cod HTML sau PHP se poate vorbi cel mult de arta programatorului, dar si aici parerile sunt impartite. In schimb, paginile de Internet scrise in HTML sau PHP pot fi locul ideal pentru o galerie de arta. O abordare pragmatica pentru un domeniu in care acest atribut nu-si gaseste cel mai bine locul.

Aparent, in cazul liniilor de cod HTML sau PHP se poate vorbi cel mult de arta programatorului, dar si aici parerile sunt impartite. In schimb, paginile de Internet scrise in HTML sau PHP pot fi locul ideal pentru o galerie de arta. O abordare pragmatica pentru un domeniu in care acest atribut nu-si gaseste cel mai bine locul.

 

Frumusetea e in ochii privitorului", spunea Shakespeare in ale sale "Zadarnice chinuri ale dragostei". Parafrazandu-l pe batranul Will, s-ar putea spune azi ca frumusetea e in ochii internautului, a vizitatorilor galeriilor de arta online. Dar de ce si-ar expune un artist opera in lumea aflata de cealalta parte a monitorului?

 

In primul rand, pentru usurinta cu care isi poate gasi un loc in care sa-si prezinte lucrarile, dar si pentru faptul ca poate face acest lucru fara sa plateasca chirie si comisioane si fara spaima ca altii ar putea sa i-o ia inainte. Cu 7.000 de membri cu patalama - dintre care aproximativ 4.000 doar in Bucuresti -, Uniunea Artistilor Plastici din Romania (UAPR) are in administrare la nivelul intregii tari doar 13 spatii expozitionale. Luand ca exemplu Capitala, unde exista in jur de 40 de galerii de arta,  reiese o medie de 100 de potentiali expozanti/galerie. Ducand calculul mai departe si alocand fiecarei expozitii personale un minim de o saptamana, ar insemna ca anul ar trebui sa aiba in jur de 700 de zile pentru ca fiecare artist in parte sa-si poata avea momentul sau de vizibilitate.

 

Lucrarile care nu isi gasesc locul intr-o galerie traditionala au insa sansa Internetului, un loc unde granitele dintre artistii amatori si cei profesionisti se estompeaza, iar valoarea se masoara in traficul de pe site si in vanzari. Dar cum sa atragi oamenii intr-un spatiu expozitional de care nimeni nu stie nimic si in care nu poti intra din intamplare, doar pentru ca esti atras de lucrarile din spatele vitrinei, asa cum se intampla in cazul galeriilor din lumea reala?

 

Madalina Iordache e o tanara studenta din Iasi, pasionata de fotografie, care si-a deschis in urma cu doi ani propria galerie virtuala - www.madyiordache.com. Primele fotografii si le-a publicat tot pe Internet, pe cateva site-uri de specialitate, intrand astfel in atentia internautilor amatori de arta. "Celor mai multi nu le venea sa creada ca fotografiile mele sunt facute cu un aparat compact, de 3 megapixeli", spune Madalina, o practicanta a fotomanipularii, adica a prelucrarii imaginilor digitale cu programe de editare grafica.

 

Astazi, Madalina marturiseste ca a inceput sa castige suficient de bine de pe urma lucrarilor postate pe pagina sa de internet. Fotografiile pot fi comandate direct de pe site, la preturi intre 55 si 120 de euro, clientii urmand sa primeasca acasa una dintre piesele in editie limitata (doar 30 de copii ale fiecarei fotografii), inseriata si semnata de autoarea din Iasi.

 

O alta zona prolifica, ca numar de site-uri, este cea a galeriilor de arta traditionala romaneasca. Adrese web ca romaniancraft.com sau art-ro.com exploateaza cererea de "produse autentice" si vand mai ales strainilor care vor sa detina piese artistice cu specific romanesc. De la vase ceramice si icoane bisericesti la goblenuri sau piese din lemn, toate pot ajunge in cateva zile in orice colt al lumii.

 

Se mai pune insa o problema: cum poate un cumparator de ocazie sa faca diferenta intre arta autentica si kitsch? Arta privita ca investitie trebuie sa aduca valoare cumparatorului. Pe Internet, poate cel mai simplu e in cazul fotografiilor. Site-uri specializate, pe care artistii sau simpli amatori isi publica lucrarile, provoaca reactii in randul utilizatorilor, care comenteaza fiecare imagine. Un exemplu local este site-ul badorgood.com, la care comentariile celor mai titrate fotografii sunt facute in unele cazuri de mai mult de 5.000 de persoane diferite. La nivel international, unul dintre cele mai cunoscute site-uri de acest gen, www.deviantART.com, contine pe langa opiniile vizitatorilor si o rubrica speciala unde lucrarile considerate bune sunt puse in vanzare, la fel ca intr-o galerie.

 

Pe langa avantajul audientei de masa, Internetul il are in cazul artistilor si pe acela al comisioanelor reduse. Dupa implementarea unei solutii prin care achizitionarea lucrarilor sa poata fi facuta online, la fiecare tranzactie, serviciul utilizat incaseaza un comision mediu de aproximativ 5% din valoarea lucrarii. In schimb, in cazul unei galerii "fizice", proprietarul galeriei percepe comisioane intre 15% si 40%.

 

Dar nu pentru toti "shopping-ul" de arta online este o solutie. Cu toate avantajele sale, Internetul te lipseste de apropierea de opera, de contactul intim cu aceasta. "Nici o galerie adevarata nu vinde arta online, ci o prezinta doar. Arta e prea scumpa", este de parere Marilena Mihail, director artistic al galeriei Nemtoi. In plus, atunci cand pretul unei singure piese este de ordinul a mii de euro, cel mai probabil, cumparatorul va prefera sa vada "in carne si oase" lucrarea care i-a trezit interesul. Anul trecut cea mai scumpa lucrare purtand semnatura lui Ioan Nemtoi, proprietarul galeriei, s-a vandut cu 6.000 de euro. Potrivit datelor afisate pe pagina de internet a Ministerului Finantelor, in 2004 galeria Nemtoi a avut o cifra de afaceri de peste cinci miliarde de lei vechi. Cei mai multi cumparatori au fost, si in acest caz, straini.

 

Fara-ndoiala, a devenit o realitate faptul ca Internetul a inceput sa produca artisti. Site-urile pe care poti sa postezi orice din cateva click-uri, digitalul si audienta masiva i-a facut pe multi sa fie atenti in jur, sa-si perfectioneze stilul si sa publice opere facute de amatori. Daca intrati pe site-uri de acest gen ca Flickr.com in cazul fotografiei sau Youtube.com in cel al filmelor, destinatii care initial isi propuneau sa pastreze amintiri, veti avea surpriza sa observati ca procentul pozelor "de familie" sau al filmelor de la ziua de nastere e din ce in ce mai mic.

 

Puteti pierde ore in sir privind la fotografiile altora, iar o parte dintre ele pot fi catalogate drept profesioniste. De aceasta noua generatie de artisti digitali, de puterea de creatie a maselor de zeci de milioane, au inceput sa se foloseasca si companiile. In locul unui pitch cu 4-5 agentii de branding, acestea prefera sa lanseze o provocare, fie ca e un concurs de design sau o dezvoltare de software, primind mii de propuneri. Madalina Iordache de exemplu, a facut o serie de fotografii cu un personaj feminin purtand o palarie rosie, pe care cei de la Red Hat Linux le-au cumparat pentru a-si completa identitatea vizuala. La randul sau, producatorul de masini Fiat a lansat recent un concurs la care a invitat comunitatea artistica de pe Internet sa vina cu idei pentru designul accesoriilor ce vor echipa noul model 500. Premiul este de 5.000 de euro, insa acestia nu sunt bani aruncati. Fiat va avea o siguranta mai mare ca forma lui Fiat 500 va prinde la public. Nu de alta, dar va fi chiar opera publicului.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Maestrul si Internetul
/arta-si-societate/maestrul-si-internetul-1006444
1006444
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.