Andrei Cavassi este unul dintre românii care au reuşit să îşi creeze o carieră de renume în afara ţării, cântând ca violoncelist în unele dintre cele mai cunoscute locuri ale planetei. Reîntors de curând în România, muzicianul plănuieşte să realizeze o serie de proiecte prin intermediul cărora vrea să surprindă farmecul neremarcat al ţării.

„Mi-am descoperit pasiunea pe vremea când eram copil şi ascultam muzică la casetofon şi, mai târziu, când am început să susţin concerte în Japonia, am descoperit muzica pe care doresc să o cânt. Cea mai veche amintire legată de muzică o am de când mergeam la mare in vacanţă cu părinţii, la vârsta de 4-5 ani. Ţin minte că seara la cină eram atras de muzică si plecam de lângă ei ca să ajung lângă scena unde cânta în fiecare seară trupa Compact. Eram fascinat de ceea ce auzeam”, spune Andrei Cavassi.

Născut în 1982 în Bucureşti, tânărul reprezintă a treia generaţie de artişti din familia sa. El şi-a urmat chemarea artistică moştenită studiind la Universitatea Naţională de Muzică din Capitală, urmată pe rând de Luxemburg, Zürich şi Hamburg. După terminarea studiilor, a cântat în Orchestra Filarmonică George Enescu şi în Orchestra Naţională Radio, concertând în toată lumea, de la Teatrul Colon din Buenos Aires la Berliner Philharmonie din Berlin şi Blue Note, în Tokyo. Andrei crede că, dacă ar fi rămas în România, probabil ar fi fost angajat într-o orchestră de stat şi ar fi aşteptat necontenit pensia, statu-quo-ul nereuşind decât să îi limiteze adevăratul potenţial, fapt ce l-a determinat să îşi găsească un loc unde să se poată simţi fericit şi împlinit.

Recent, artistul a cântat în cadrul ansamblului de Tango din Tokyo, unde a fost nevoit să îşi adapteze interpretarea în aşa fel încât să păstreze sunetul original al compoziţiei şi, în acelaşi timp, să îşi pună amprenta personală asupra pieselor. Deşi proiectul a reprezentat o provocare fără precedent în cariera sa, Andrei a avut ocazia de a evolua, susţinând trei audiţii „de foc” înainte de a fi acceptat. Iniţial, a trebuit să obţină aprobarea directorului agenţiei, apoi colegii din formaţie au votat dacă îl vor păstra sau nu, urmând să susţină şase luni de probă pentru a fi admis definitiv.

„Majoritatea artiştilor japonezi au un ţel suprem, anume perfecţiunea tehnică. Experienţa de a cânta şi de a lucra zilnic cu artişti japonezi de un nivel tehnic foarte ridicat m-a schimbat fără îndoială în bine şi am avut parte de multe momente de neuitat, printre care aş enumera concursul de interpretare din Kyoto, înregistrările de la Columbia Music Japan sau concertul de la Blue Note Tokyo.”

Andrei este de părere că, în muzică, recunoaşterea financiară nu este direct proporţională cu valoarea, întâlnind în mai mult rânduri artişti foarte talentaţi şi muncitori care trăiau de pe o lună pe alta şi artişti mediocri, dar care au reuşit să îşi speculeze calităţile, să îşi cunoască limitele şi să facă – într-un final – carieră. Astfel, un artist trebuie să aibă inventivitate, adaptabilitate, puterea de a trece rapid peste eşec, inteligenţa de a profita de moment şi capacitatea de a se analiza obiectiv, găsindu-şi locul într-o piaţă în care numărul celor care reuşesc cu adevărat este mult mai mic decât ne-am putea imagina.

Fiind o ţară cu venituri ridicate, Japonia presupune o competiţie pe măsură şi în rândurile artiştilor, iar recompensele trec dintr-o extremă într-alta. Ca reper, Andrei oferă exemplul filarmonicii din Tokyo, unde salariul de debutant este de 12.000 de dolari pe lună, existând însă – la polul opus – artişti care cântă pentru 300 de dolari pe seară. Însă unul dintre aspectele care l-au atras  extrem de mult la Japonia constă în respectul arătat artiştilor şi dragostea faţă de muzică pe care o manifestă aproape toţi japonezii. Din zonele rurale până în metropole, aproape fiecare familie deţine un instrument, cultura muzicală fiind limpede conturată în arhipelagul nipon.

„Este un mix incredibil de tradiţie şi futurism unde simţi în fiecare clipă o energie aparte, unde noul se întâlneşte cu vechiul. Este locul ideal pentru a dezvolta o carieră în aproape orice domeniu, însă poate deveni apăsător şi greu de suportat datorită aglomeraţiei, avalanşei de informaţii şi regulilor prezente la fiecare pas. Chiar şi japonezii care provin din alte oraşe spun că nu rezistă mai mult de câţiva ani în Tokyo fără a lua o pauză şi a ieşi din nebunia de acolo”, a adăugat Andrei Cavassi.

Artistul crede că industria globală de muzică trece prin schimbări drastice datorită platformelor de social media. În ultimii ani, numărul cântăreţilor care s-au lansat exclusiv pe reţelele de socializare a crescut într-un ritm cât se poate de alert, o bună parte din ei semnând cu mari case de discuri şi, uneori, surclasând artiştii consacraţi.

Un exemplu clar în acest sens este piesa „Old Town Road”, semnată de Lil Nas X ca provocare pe platforma TikTok. Melodia a devenit virală în timp record, iar popularitatea artistului a crescut la cote ameţitoare aproape peste noapte. La câteva săptămâni de la lansare, Lil Nas a semnat cu grupul Columbia Records şi piesa a ajuns pe locul 1 în Billboard Hot 100. „Acest gen de situaţii era imposibil în trecut, fără o casă de discuri în spate şi cu investiţii foarte mari în promovare nu aveai cum să ajungi în topuri şi să fii cunoscut atât de repede. Cunosc şi artişti de muzică clasică deveniţi senzaţii mondiale de la un clip lansat pe Facebook. Consider că industria muzicală de azi este un mediu foarte palpitant şi creativ şi mă bucur că trăiesc în aceste vremuri. Nu aş schimba nimic la industria muzicală, însă dacă aş avea puterea, l-aş aduce înapoi pe Freddy Mercury, sunt foarte curios ce muzică ar fi compus în zilele noastre.”

În prezent, Andrei realizează un proiect în colaborare cu ambasada Japoniei la Bucureşti, dedicat împlinirii a 100 de ani de relaţii diplomatice între România şi Japonia, în care va realiza un concert video împreună cu o balerină japoneză, prim-solistă a baletului operei din Berlin. De asemenea, printre planurile din următorul an se numără o serie de concerte în Orientul Mijlociu, intitulate „Taking the Cello to the Next Level” („Ducând violoncelul la nivelul următor” -n.r.), unde vor fi invitaţi mai mulţi artişti din Statele Unite. Totodată, Andrei lucrează la un set de compoziţii dedicate pieţei din Orient şi plănuieşte să participe la un nou concurs, de data aceasta în Londra.

„Mi-aş dori, odată cu ridicarea restricţiilor, să pot cânta şi în ţară, de vreme ce sunt în discuţii pentru o serie de concerte în Timişoara, Cluj, Oradea şi alte oraşe. Mai am în plan un proiect video, încă secret, însă despre care vă pot spune că va fi o producţie unică în România, fiind pregătită încă de la începutul anului”, a declarat Andrei Cavassi pentru BM.

Un alt proiect al muzicianului constă în promovarea arhitecturii româneşti, ideea venindu-i în momentul în care a filmat un videoclip la Vila Şuţu din Constanţa, proprietate care a aparţinut până de curând familiei sale. Pe atunci, a realizat faptul că există în România o mulţime de clădiri superbe, multe abandonate în uitare, situaţie ce l-a determinat să readucă frumuseţea arhitecturii româneşti în atenţia publicului de pretutindeni. „Mereu mi-au plăcut asocierile dintre vechi şi nou... Consider că muzica mea este ingredientul perfect pentru a realiza acest proiect. Vreau ca prin muzica mea să îi fac pe oameni să viseze la o lume mai bună, o lume în care visurile se împlinesc.”