Atraşi de o piaţă imobiliară în creştere, aceştia nu numai că şi-au găsit uşor de lucru, ci au fost puşi să conceapă tot felul de proiecte îndrăzneţe, clienţii chinezi preferând străinii pentru a le crea clădiri moderne, nu de puţine ori cu forme ciudate, cum ar fi o galerie de artă în formă de picătură ori un centru expoziţional în formă de pârtie de schi.

Tinerii arhitecţi europeni s-au bucurat de libertate creativă şi în domeniul reglementărilor urbanistice, precum şi de bugete mari, mulţi clienţi neavând o limită de cheltuieli pentru proiectele lor, lucruri de care nu s-ar fi putut bucura în Europa. Această cale de afirmare începe să dispară însă, deoarece pe de o parte China începe să se reorienteze spre elemente de arhitectură tradiţională şi, pe de alta, din cauza faptului că tot mai mulţi chinezi studiază arhitectura peste hotare şi se întorc în ţară să profeseze.