Piers Brandon, autorul lucrarii „Declinul si prabusirea Imperiului Britanic“ („The Decline and Fall of the British Empire“), sustine ca unul dintre factorii cei mai importanti pentru impunerea Imperiului Britanic in lume a fost mustata, al carei rol nu este suficient cunoscut. Autorul afirma ca mustatile purtate de ofiterii coloniali erau semn de virilitate si aveau rolul de a intimida popoarele supuse. Mustata a parcurs si ea aceleasi etape ca imperiul, spune Brandon - de la podoaba faciala care inmugurea pe buza superioara a ofiterilor de la Compania Indiilor Orientale pana la mustata stufoasa a Lordului Kitchener, in forma de furculita atent ingrijita, imortalizata in afisele de recrutare de la inceputul primului razboi mondial, sau pana la firicelele timide de pe fata lui Anthony Eden, primul-ministru britanic din timpul crizei Suezului.

Mustata nu a fost mereu in voga in randul britanicilor. In secolul al XVIII-lea si la inceputul secolului urmator se purtau peruci, dar nu se accepta pilozitate faciala. Moda mustacioarei a luat insa avant prin preajma anilor 1830, cand ofiterii britanici au inceput sa copieze mustatile impresionante ale soldatilor francezi si spanioli din razboaiele napoleoniene. Impulsul decisiv a venit insa din India, acolo unde soldatii indieni (sepoy) o priveau ca semn de virilitate si radeau de ofiterii britanici barbieriti, explica Piers Brendon. Astfel ca, in 1854, Companiia Indiilor Orientale a impus regimentului sau din Bombay sa poarte mustata, model de adaptare urmat de trupele britanice si azi, cand militarilor din Afganistan li se recomanda sa poarte barbi pentru a comunica mai usor cu membrii triburilor locale. Moda s-a raspandit rapid si in randul civililor. In epoca lor de maxima inflorire, mustatile se tundeau cu grija, se aranjau si se dadeau cu ceara pana se curbau ca iataganele. Epoca de glorie a mustatii britanice a luat sfarsit insa dupa 1918, falnicele iatagane devenind din ce in ce mai pipernicite, pe masura ce imperiul isi pierdea din putere, pentru ca in cele din urma sa fie asociata mai degraba cu personaje negative, din cauza faptului ca si Hitler si Stalin purtau mustata. Lovitura de gratie a primit-o odata cu criza Suezului din 1956, urmata de demisia primului-ministru britanic de la acea data, succesorul acestuia fiind ultimul prim-ministru al tarii care a avut o astfel de podoaba pe buza superioara.