A fost odata, nu cu foarte mult timp in urma, o lume in care pozele stateau doar in albumul foto, muzica pe banda audio si "viniluri", iar filmele pe VHS-uri. Noua era digitala le-a dat consumatorilor mana libera in pastrarea continutului multimedia favorit - pe hartie, pe CD sau DVD, pe calculator sau pe Internet. Dar la atata libertate, era imposibil sa nu apara si ceva probleme.

V-ati gandit vreodata cum ati reactiona daca laptopul pe care tineti cei 2-3 GB de poze personale, inclusiv pe cele de la concediile din ultimii ani, aniversari, botezuri si excursii in strainatate, s-ar defecta iremediabil, iar specialistul la care ati apela ca la ultima speranta v-ar spune cu regret ca "nu se mai poate face absolut nimic"? Fragilitatea datelor stocate pe suporturi digitale este o realitate care, cel mai adesea, ne scapa. Sau la care preferam sa nu ne gandim. Hard-disk-urile defecte sunt, intotdeauna, ceva care li se intampla numai altora. CD-urile trebuie neaparat sa "tina" o vesnicie, chiar daca garantia la cumparare, de cele mai multe ori, lipseste cu desavarsire.

Specialistii in securitate IT ii sfatuiesc pe consumatori sa faca, periodic, copii de siguranta. Insa, de cele mai multe ori, sfaturile se opresc aici - nici un cuvant de-spre cat de des ar trebui facute aceste copii, pe ce suport sa fie amplasate sau care date anume trebuie salvate mai des.

"Oamenii sunt foarte slabi cand vine vorba sa estimeze probabilitati, si mai ales atunci cand trebuie sa ia in calcul si potentiale pierderi", scrie Bryan Bergeron, profesor la Harvard, in cartea sa "Dark Ages II: When the Digital Data Die" (Evul Mediu II: Cand datele digitale dispar).

Aparent, lucrurile nu sunt totusi chiar atat de grave: "Atunci cand li se ofera instrumentele potrivite, majoritatea oamenilor sunt capabili sa dezvolte abilitati de evaluare si management al riscului". Prima intrebare pe care ar trebui sa si-o adreseze orice detinator de date digitale este: cat de importante sunt datele mele si ce risc in cazul in care le pierd? Tot profesorul american da si un exemplu: una este sa risti sa pierzi, de pilda, o colectie de legi care poate fi oricand descarcata din nou de pe Internet, alta este sa pui in pericol o lucrare de diploma care se afla in unic exemplar pe un laptop vechi de cativa ani, al carui hard-disk poate oricand sa "cada".

Daca in primul scenariu este suficienta o copie pe o simpla discheta, care poate fi apoi "uitata" intr-o debara pana cand, eventual, va fi nevoie de ea, in a doua situatie riscul este mult mai mare. Autorul acelei lucrari de diploma se poate gandi serios sa faca mai multe copii de siguranta pe cateva dischete, pe care sa le trimita apoi catorva prieteni spre pastrare. Lucrarea se poate salva si pe serverele unui furnizor de e-mail (cu observatia ca orice document care paraseste propriul computer este supus unui risc implicit de a ajunge in mainile cui nu trebuie) si, mai mult, n-ar strica deloc nici un "print" pe hartie - in cazul in care toate copiile digitale se pierd, se poate apela la o solutie neplacuta dar salvatoare: lucrarea poate fi tastata din nou in computer.

Cu alte cuvinte, atunci cand eventuala pierdere a unor date digitale poate produce pagube importante, este mai bine ca si cele mai mici riscuri (cum ar fi varianta putin probabila ca trei dischete aflate in trei locuri diferite sa se defecteze simultan) sa fie luate in serios, spune Bergeron.

Numai ca oamenii, cel mai adesea, se gandesc la preventie abia dupa ce este prea tarziu, sunt de parere analistii. "Fie din comoditate, fie din necunoastere, utilizatorii nu opteaza pentru realizarea de copii de siguranta inainte ca neprevazutul sa se intample", spune Radu Negoescu, director de produs pentru echipamente de imprimare si imagine digitala la HP Romania.

Care pot fi cauzele? Catalin Patrasescu, managing partner la compania de consultanta SmartPoint, vede doua posibile explicatii. "O generatie de utilizatori s-au format in perioada in care metodele de stocare aveau un cost prea ridicat", spune el. Cu siguranta, multi utilizatori isi amintesc de perioada in care fisierele erau inca "plimbate" pe dischete pentru ca investitia intr-un CD, pe acea vreme o noutate, parea nejustificata.

"In al doilea rand, exista noii utilizatori care considera duratele de utilizare ale PC-urilor similare cu cele ale multor produse de uz general si le lipsesc informatiile legate de probabilitatea producerii unor evenimente neplacute", este de parere Patrasescu. Cu toate ca un PC nu este neaparat la fel de durabil ca si un aspirator sau frigider, se poate intampla ca hard-disk-ul sa reziste si zeci de ani fara sa se defecteze. Iar daca utilizatorii sunt informati, ei pot gasi si metode de stocare practic lipsite de orice risc de pierdere a datelor. Este adevarat, cu costuri ceva mai mari. De fapt, solutiile de stocare se impart in mai multe categorii de siguranta, evident fiecare avand pretul sau. "Metoda cea mai eficienta din punct de vedere al costului este stocarea pe medii optice (CD, DVD - n.r.)", spune oficialul Smartpoint.

O a doua metoda, accesibila in trecut doar companiilor, dar care in prezent castiga teren si in casele utilizatorilor individuali, este aceea a hard-disk-ului "in oglinda". Practic, utilizatorul instaleaza doua (sau mai multe) hard-disk-uri care functioneaza in paralel. Unul este activ, iar celelalte doar copiaza in permanenta datele de pe primul hard-disk, pentru cazul in care acesta se defecteaza.

Ce este de facut pentru un utilizator care nu se pricepe la subtilitati tehnice, dar nici nu vrea sa-si vada datele pierdute pentru totdeauna? Sa zicem, cum se poate asigura un tata de faptul ca va mai avea pozele pe care le-a facut copilului in concediu (si le va mai gasi printre alte poze) si peste 10 ani?

"Pentru a fi siguri de faptul ca  imaginile vor fi disponibile peste o perioada lunga de timp exista doua solutii: imprimarea lor - acasa sau la un laborator specializat - ori pastrarea intr-o arhiva digitala, pe calculator, online sau in alte locuri specializate de pastrare a datelor", spune Patrasescu.

Majoritatea producatorilor de imprimante ii incurajeaza pe consumatori sa aleaga solutia printarii acasa. Argumente? Preturile hartiei fotografice si ale cernelurilor sunt in scadere, utilizatorul nu isi mai bate capul cu mersul la un atelier foto si, in plus, aceasta solutie este si rezistenta in timp (80-100 de ani). De pilda, producatorul de imprimante Hewlett-Packard (HP) promoveaza o solutie de imprimare (hartie si cerneala proprie) despre care spune ca produce poze care vor rezista peste 100 de ani.

"Intr-adevar, datele digitale pot fi foarte fragile", spune Radu Negoescu de la HP Romania. "De aceea noi sustinem din ce in ce mai mult nevoia de a-ti imprima documentele sau fotografiile pe care doresti sa le pastrezi". Evident, nici imprimarea pe hartie nu este o solutie ferita de riscuri.

E adevarat ca riscul de aparitie al accidentelor nu poate fi indepartat complet, dar, spun specialistii, cel putin atunci cand este vorba de date in format digital (fie ele poze, melodii, filme sau documente), nu este recomandat sa va bazati doar pe fiabilitatea echipamentelor electronice. Ceea ce face ca, in final, decizia sa apartina fiecaruia. Doua intrebari pot fi, totusi, un bun punct de plecare pentru a analiza daca este sau nu vorba de o problema pe care ati neglijat-o. Cat de importante sunt datele pe care le tineti in calculator, in telefonul mobil, in camera digitala sau pe MP3 player? Ce aveti de pierdut daca ele, intr-o zi, pur si simplu ar disparea?