Aproape ingalbenit acum, un exemplar din Daily Mail din 16 septembrie 2008 are pe prima pagina poza unei femei cu un aer chinuit, parasind birourile din Canary Wharf ale Lehman Brothers doar cu obisnuita cutie cu acte si maruntisuri de birou. In stilul direct al tabloidului, trei titluri de articole: "Mii de slujbe pierdute in City", "Miliarde evaporate din economiile si pensiile dvs.", "Temeri ca si alte banci se vor prabusi". Si apoi detaliile: 4.500 de angajati ai Lehman Brothers din Marea Britanie si-au pierdut locul de munca, indicele FTSE 100 a cazut cu aproape 4%, ceea ce insemna pierderi de 50 de miliarde de lire, iar conservatorii au cerut ridicarea plafonului depozitelor bancare garantate de la 35.000 la 50.000 de lire, ca sa-i impiedice pe depunatorii panicati sa goleasca bancile.

Ceea ce s-a intamplat de aceasta parte a Atlanticului a ilustrat perfect o fateta a globalizarii pe care economistii si politicienii optimisti au ignorat-o. In "lunea neagra", 15 septembrie 2008, a patra banca de investitii de pe Wall Street a cerut protectia legii falimentului, cu datorii de peste 600 de miliarde de dolari si o pierdere de 3,9 miliarde de dolari dupa trimestrul al treilea din 2008. Lehman Brothers n-a fost prima victima a crizei financiare si nici singura in cazul careia efectele s-au propagat peste noapte din America in Europa. A fost insa prima victima de asemenea proportii (cel mai mare faliment bancar din istoria SUA) si singura de asemenea proportii pentru care plasa de siguranta oferita de guverne gigantilor financiari n-a functionat.

In aceeasi zi cu falimentul Lehman, Merrill Lynch era salvat de Bank of America; dupa Lehman, HBOS avea sa fie salvat de Lloyd's. Pentru moralul unei natiuni invatate cu povestile de succes, moartea unei banci vechi de 158 de ani, simbol al industriei financiare, a fost un eveniment terifiant; pentru restul lumii, invatate cu atotputernicia Americii, a fost intr-adevar un semn ca America nu poate stapani criza financiara si ca sunt de asteptat consecinte dure in toata lumea.

Pentru Romania, falimentul Lehman Brothers a fost la acea vreme o stire si cam atat. Parand protejata de orice rau prin forta declaratiilor despre duduiala economiei, Romania avea sa-si dea seama abia in octombrie, odata cu speculatiile care au depreciat rapid leul in cateva zile, ca nu poate fi ocolita de criza. Si abia mult mai tarziu avea sa-si dea seama de un alt efect al globalizarii decat cel simtit pe pielea lor de angajatii din Londra ai Lehman - anume ca in orice criza, economiile mici si periferice sfarsesc prin a fi cel mai greu lovite. Putini au inteles la 15 septembrie ce sens are prabusirea Lehman pentru noi si inca mai putini au prevazut ca banca o sa cada.

La sfarsitul lui iulie 2008, BUSINESS Magazin aparuse cu un cover story despre criza financiara din America; intrebat ce institutii financiare ar fi urmatoarele pe lista celor mai afectate, dupa ce Citigroup anuntase pierderi de 4,9 miliarde de dolari, consultantul Szabolcs Nemes de la Roland Berger vorbea de zvonurile despre Lehman Brothers sau Merrill Lynch, iar Eugen Anicescu, reprezentantul agentiei Coface, spunea ca tarile cele mai vulnerabile la contagiunea crizei sunt statele baltice, Lituania, Romania, Bulgaria si Ungaria din cauza dependentei de finantarea externa.

Pe atunci inca mai erau in picioare estimarile privind o crestere economica record pentru 2008. Acum, cand o scadere a economiei de 6% pare o estimare optimista pentru 2009, le-am solicitat managerilor, respectiv celor care au privilegiul unei viziuni exacte asupra domeniilor lor de activitate, un bilant al acestui (prim?) an de criza. Veti descoperi in cele ce urmeaza o serie de perspective remarcabil de variate: pe unii dintre ei i-a luat prin surprindere ceea ce s-a intamplat dupa falimentul Lehman, iar unii chiar si-au declarat "nesabuinta" de a fi investit fara sa prevada oprirea brutala a cresterii economice; altii au constatat ca de fapt criza le-a adus avantaje, fie in domeniul in care isi au afacerile, fie in forma unei reconsiderari a prioritatilor personale.

Toti sunt insa, la fel ca si noi, mai bogati cu o experienta pretioasa, evidenta din raspunsurile lor, in care nu veti vedea nici previziuni catastrofice, nici optimismul fara limite cu care ne obisnuisem inainte de criza. Intrebati cat cred ca mai dureaza criza, cei mai multi spun ca a trecut ce-a fost mai greu. Daca ne raportam la momentul psihologic al crizei, e cert ca au dreptate. Cat despre ce se va intampla in economie, probabil cel mai bine o spune Radu Georgescu de la Gecad: "E greu sa prevezi cu exactitate ce se va intampla peste un an. Daca as sti, cred ca as fi un om tare bogat".

Pentru a citi cum au trait managerii locali anul de criza, click pe link-urile de mai jos:

Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost niciodata un consumator exagerat

Claudiu Cercel, BRD: Recesiunea nu trebuie privita ca o calamitate pentru Romania

Brent Valmar, Porsche Romania: Au existat oferte de pret sinucigase in piata

Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001

Mariana Gheorghe, Petrom: Cred cu tarie in masurile dure si nepopulare

Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea mai grea zi din viata mea

Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza va fi depasita

Tinu Sebesanu, Trend Hospitality : Cei care merg in minus ar trebui sa-si numere pierderile si s-o ia la goana!

Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul tren pentru o tranzactie leveraged buy-out

Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa relaxare problema asta

Alexandru Costin, Adobe: Am investit nesabuit si m-am supraindatorat

Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost multe proiecte de investitii private equity abandonate

Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de disperare

Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii: Nu ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta amploare

Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul solid

Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% - 60%

Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si jumatate

Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB

Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau

Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea dezastrului

Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie salvata