Ce era şi ce voia să fie România în urmă cu zece ani am răsfoit zilele trecute, când m-am uitat pe arhiva revistei pentru a confirma ideea că de la primul număr nu s-au rostogolit numai zece ani, ci şi zeci de mii de idei, planuri, speranţe şi minirevoluţii ale oamenilor de afaceri din România, ale economiei, ale consumatorilor. Ca şi acum, 2004 era un an electoral, de la care oamenii aşteptau o schimbare radicală. Din acest punct de vedere, al nevoii unei schimbări radicale, parcă nici nu au trecut zece ani. Sunt însă peste 490 de numere de revistă care atestă nu numai trecerea ultimilor zece ani, ci şi istoria lor de business, suficient de îndepărtată ca să nu ne alimenteze speranţe, dar suficient de apropiată ca să învăţăm din lecţiile ei.

Economia locală a trecut în ultimii zece ani printr-un întreg ciclu de creştere şi de scădere. La zece ani distanţă de la prima copertă a BM, suntem din nou la începutul unui ciclu şi sperăm într-o revenire a economiei, chiar dacă nu cu forţa cu care a pornit în urmă cu zece ani.

Începuturile Business Magazin au fost marcate de creştere economică şi de speranţe mari pentru România, dar şi de instabilitate politică şi de schimbări sociale majore. Perioada electorală a fost urmată de creştere, de optimism, dar şi de îndoieli, întrebări, probleme, schimbări pe care Business Magazin le-a dezbătut în articole de copertă şi care sunt mai actuale ca niciodată. „Ajunge! Apel către guvernanţi“ a fost un titlu de copertă care atenţiona mediul politic despre problemele mediului de business, iar „România, ţara fără capete“ atrăgea atenţia că schimbarea şi instabilitatea politică dăunează grav afacerilor: „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă şi cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile româneşti sunt blocate pentru că nu au fost numiţi secretarii de stat, iar dintre cei existenţi mulţi nu ştiu ce au de făcut“. Cu un mediu politic instabil şi cu o economie care creştea de la sine, viaţa oamenilor se schimba de la o zi la alta. „România nonstop“ atrăgea atenţia asupra faptului că România s-a corporatizat şi că toată creşterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viaţă şi în sănătatea oamenilor. O temă similară trata şi „Fast Forward“ - „scopul inovaţiilor tehnologice, secretul carierelor reuşite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reuşeşte să ia viteză câştigă“.

România însăşi se grăbea, iar apropierea de stilul de viaţă occidental însemna, în primul rând, obişnuinţa de a te mişca mai repede. A apărut astfel o nouă cultură, a omului activ oră de oră, şapte zile din şapte. Omul activ câştiga şi mult mai bine, aşa că businessul a urmărit această tendinţă şi Business Magazin a scris „România la suprapreţ“, care arăta că viaţa în Bucureşti era la fel de scumpă precum cea din Seattle, iar mecanismele care au dus la acest fapt erau tocmai lipsa de timp şi de termene de comparaţie ale oamenilor foarte ocupaţi. Pe lângă transformarea oamenilor din muncitori la program fix în oameni hiperactivi, România a asistat la devenirea primului miliardar român în euro, Ion Ţiriac, la tranzacţii importante, precum BCR sau Astral, dar şi la rezistenţa comercianţilor români în faţa invaziei multinaţionalelor din domeniu.

2006 a fost unul dintre anii de miere ai economiei româneşti. Oamenii de afaceri gândeau în creşteri cu două zerouri şi acceptau doar ideea de mai bine. Salariile, businessurile, oportunităţile creşteau de la o zi la alta şi niciun subiect nu era destul de bun pentru Business Magazin dacă nu cuprindea o tranzacţie, o investiţie sau o ofertă de zeci de milioane de euro. Economia duduia în continuare – dacă în 2005 creşterea de 4,1% fusese dezamăgitoare după cei 8,3% din 2004, 2006 a adus un salt economic de 7,7% şi o grămadă de speranţe pentru România. Dincolo de creşterea economică şi de pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România se simţea semnificativ o transformare la nivel de business, odată cu venirea multor investitori străini şi cu mutări, preluări, investiţii, tranzacţii sau anunţuri care se succedau cu o viteză ameţitoare. 2006 a fost anul când au avut loc câteva tranzacţii importante, în special în zonele de banking – fuziunea dintre Banca Ţiriac, HVB şi UniCredit sau achiziţia şi finalizarea tranzacţiei prin care Erste Group cumpăra Banca Comercială Română – şi de tehnologie – vânzarea IP Devel, a UMT, a Jamdat România sau a Dasimpex.

Dincolo de efervescenţa de pe piaţa corporate, Business Magazin s-a uitat şi către efervescenţa din buzunarele consumatorilor, acesta fiind unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anilor de dinainte de criză - creditarea şi consumul. Pentru cover story-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulţi bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei. „Devoratorii de credite“, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, şi explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuţie erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România faţă de 823 de euro în statele central-europene) şi de concurenţa dintre bănci, societăţi de leasing şi de consumer finance care face creditele mai accesibile. O lecţie nu numai despre de ce să îţi iei credit, dar şi despre cum să îţi iei credit a fost „Procentul cheie“, în care se făcea inventarul elementelor cheie care fac diferenţa dintre un credit pentru locuinţă convenabil şi unul împovărător. Consumatorii erau „Noua forţă economică“, clasa mijlocie din România, care începuse să îşi îngroaşe rândurile şi să îşi crească pretenţiile legate de salarii, stil de viaţă şi planuri de viitor („Upgrade de viaţă“).

Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani