Daca pana acum cativa ani a cumpara un frigider sau o excursie in strainatate era un eveniment, creditul a devenit acum un mijloc uzual de a obtine rapid bunurile pentru care odinioara concetatenii nostri ar fi trebuit sa astepte cu anii. Creste nivelul de trai, creste consumul. Dar cum in Romania zilelor noastre consumul se face mai mult din importuri, indicatorii macro au ajuns sa o ia razna, silind BNR sa ia masuri de corectie. Cum se anunta, in aceste conditii, viitorul creditarii in Romania?

Poate alti romani sa nu doarma bine noaptea din momentul in care acumuleaza mai mult de doua-trei credite. Nu e cazul lui Mihai C., care vorbeste cu seninatate despre banci, creditare si datorii. Lucreaza in servicii aeriene, sotia lui este economist si amandoi castiga aproape 5.000 de euro pe luna - dar asta nu i-a impiedicat sa merga la banca sa ia bani cu imprumut. Impreuna au acum nici mai mult nici mai putin de noua credite. Strict autentic: doua contracte de leasing pentru masini, un credit ipotecar pentru apartamentul cu patru camere in care locuiesc, un alt credit pentru nevoi personale si inca patru pentru carduri tip overdraft. Astfel ca, dupa calculele sale, circa 55% din veniturile familiei merg acum catre banci.

Tabloul de acum al Romaniei care invata sa traiasca consumand pe credit nu mai difera prea mult de cel al tarilor vecine care au parcurs drumul catre Uniunea Europeana. Cresterea veniturilor disponibile, dorinta unui nivel de trai mai bun, ofertele tentante ale marilor magazine, moda ultimelor tehnologii pe care fiecare si le doreste in propria casa sunt coordonatele normale pentru o economie care creste, asa cum este economia romaneasca.

Pe de o parte, publicitatea agresiva a furnizorilor de bunuri de consum, in special a celor de electrocasnice, precum si vanitatea de a avea produse "mai de marca" decat vecinul, au dus la o adevarata cursa pentru innoirea echipamentelor din locuinta, constata Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari.  Daca in trecut, acestea aveau o viata de cativa ani, in societatea de consum de astazi ele tind sa se uzeze moral in mai putin de un an, iar viteza lor de inlocuire creste.

Pe de alta parte, companiile autohtone care vor sa se dezvolte au la randul lor nevoie de bani. Ani de-a randul, refrenul a fost ca firmele romanesti n-au acces la credite, din cauza dobanzilor mari si a conditiilor constrangatoare cerute de banci. Acum, o buna parte din intreprinzatori au ajuns sa mearga cu mai multa incredere la banci ca sa ia credit, considerand ca dezvoltarea unei afaceri doar din surse proprii, fara alte fonduri atrase, este "in cel mai bun caz foarte lenta si dificila" - dupa cum spun reprezentantii companiei Jolidon.

Toate acestea se vad clar in statistici: daca acum cinci ani creditul neguvernamental, cel care merge catre populatie si companiile private, reprezenta un timid 9,3% din produsul intern brut (PIB), in prezent a atins 20% din PIB. Pentru finele anului curent, banca centrala estimeaza o pondere si mai mare: 21% din PIB, fata de 17,5% in decembrie 2004. Iar scaderea accentuata a dobanzilor, care coboara o data cu inflatia la un nivel "pamantean", de la valori de 40-50% cat erau in urma cu cativa ani, nu face decat sa-i atraga si mai tare pe oameni catre credite.  La acestea se adauga finantarile oferite de firmele nebancare - societatile de leasing si de consumer finance.

Ca si in alte tari in tranzitie, cresterea indatorarii private a provocat insa probleme in economie. In loc de exporturi sau investitii, consumul a preluat in mod autoritar rolul de motor al cresterii economice, iar orice crestere economica bazata exclusiv pe consum e considerata nu numai imposibil de sustinut pe termen lung, dar si nesanatoasa, pentru ca hraneste inflatia. Deficitul comercial si de cont curent au crescut prea mult, pentru ca majoritatea bunurilor care satisfac cererea de consum provin din import. Nu suntem singuri: deficitul de cont curent a ajuns la 8,7% in Croatia in 2002 si la 8,6% in Bulgaria acum doi ani. "Evolutia balantei de plati a Romaniei in 2005 ne va situa destul de aproape de aceste cifre",  este de parere Mihail Ion, analist la Raiffeisen. In fine, o indatorare prea mare e periculoasa din motive de risc valutar.

In februarie si august anul trecut, dupa un an de crestere exploziva a creditului de consum, banca centrala stabilea norme prin care incerca limitarea gradului de indatorare. Dar bancherii au gasit intre timp repede cai legale de a ocoli reglementarile bancii centrale, iar imprumuturile populatiei au crescut si in 2004 cu peste 40 de procente. Astfel incat BNR a stabilit anul acesta noi masuri administrative, impunand ca gradul maxim de indatorare sa nu treaca de 40% din veniturile nete lunare ale unui solicitant de credit.

"Restrictiile administrative la nivel micro sunt eficiente pe termen scurt", aprecia recent directorul general al companiei Flanco International, Cornel Marian. Normele BNR privind limitarea creditelor de consum au afectat deja vanzarile din lunile septembrie si octombrie, insa Marian nu crede ca vor afecta vanzarile pe termen mediu si lung, fiindca pana la urma, oamenii tot vor avea nevoie de produsele respective, iar bancile tot vor gasi solutii de finantare. Directorul Flanco aspira ca vanzarile companiei realizate prin credite sa ajunga la 70% din portofoliu, considerand ca nu e nimic rau sau riscant in cumparaturile pe credit. "BNR ar trebui sa aiba mai multa incredere in intelepciunea consumatorilor si a bancilor comerciale", este de parere Marian. Primii sunt capabili sa decida daca pot sustine un contract de credit, iar ultimele stiu sa-si selecteze clientii.

In ultima perioada, si companiile imobiliare au sesizat o diminuare a apetitului pentru credite ipotecare si imobiliare, pe care o pun pe seama acelorasi reglementari ale bancii centrale. Insa numarul solicitantilor de credite pentru achizitionarea de locuinte este inca redus, in special din cauza lipsei de produse de pe piata. Exista voci care sustin ca, la un moment dat, solicitantii de credite se vor indrepta spre cele ipotecare in defavoarea creditelor de consum, dar aceasta tendinta nu se va manifesta prea curand, apreciaza specialistii. "Creditele ipotecare nu se vor dezvolta pana nu va creste oferta de locuinte disponibile pe piata", considera Eduard Mircea Uzunov, directorul general al companiei imobiliare Regatta.

El compara situatia de pe piata imobiliara cu cea de pe piata de electrocasnice de acum cativa ani, cand s-au lansat practic pe piata creditele de consum. "Atunci puteai gasi frigiderul de care aveai nevoie si il luai cu un credit. Si la case ar putea fi la fel. Daca ai avea ce sa cumperi, nu te-ai duce sa iei credit?", spune Uzunov.

Ana Cernat, director executiv credite la societatea de credit ipotecar Domenia Credit, crede ca in urmatorii doi-trei ani cresterea creditelor de consum se va potoli in favoarea creditului imobiliar si ipotecar. "Piata creditelor de consum si a leasing-ului se apropie de maturitate, in timp ce cea ipotecara este inca la inceput". Reprezentanta Domenia considera ca piata creditelor ipotecare "va creste foarte mult in urmatorii trei-patru ani". In tarile din Europa Centrala si de Est, ponderea volumului creditelor ipotecare in PIB este de peste 20%, in tarile din vestul Europei procentul depaseste 50%, la noi este sub 3%. "Deci este mult loc de crestere", conchide Ana Cernat.

Gradul de indatorare la care au ajuns romanii nu este "alarmant" nici in opinia lui Dragos Simion, vicepresedinte de fuziuni si achizitii in cadrul Flamingo International, cel mai mare distribuitor de echipamente IT din Romania. E adevarat ca un consum sporit genereaza cresterea importurilor (factor care accentueaza deficitul de cont curent), insa accentul trebuie pus pe cresterea exporturilor, in opinia sa. "Ca si intr-o companie, sunt doua politici pe care le poti aborda: una ofensiva de reducere a cheltuielilor si alta ofensiva de crestere a veniturilor. Autoritatile ar trebui sa o adopte pe a doua", explica Simion. La Flamingo, 35-40% din cifra de afaceri a companiei este realizata din vanzarea de produse pe credit. "Exista o fluctuatie a ponderii ratelor din totalul vanzarilor. Maximul pe care l-am atins este de 50%", mai spune Simion. El adauga ca varful de vanzari coincide si cu un varf al vanzarilor pe credit. Ponderea de 50% este valabila in special pentru lunile de varf - noiembrie si decembrie. "Oamenii castiga atunci mai mult datorita primelor de sfarsit de an. Platesc o parte din bunul achizitionat cu banii jos, iar diferenta o achita in rate."

Sunt totusi romanii prea indatorati sau se apropie aceasta piata de saturatie? "Daca facem o comparatie cu tarile vecine, in Romania nu poate fi vorba inca de un grad mare de indatorare", raspunde Dan Craciun, CEO al Credex, compania de consumer finance creata de Altex si Raiffeisen. In opinia sa, pe piata creditului de consum apar acum mai multe tendinte. Inainte de toate este vorba despre o specializare a acestui segment, prin aparitia societatilor de credit specializate sau prin individualizarea mai clara de catre bancile comerciale a acestei activitati. Totodata, Dan Craciun observa si o reducere a perioadei medii de creditare, precum si tendinta de crestere a valorii medii a unui credit individual.

Indatorarea mare nu este insa singura problema cu care se lupta banca centrala. Finantarile in valuta au fost pana de curand de doua ori mai ieftine decat cele in lei, ceea ce a creat un alt dezechilibru, intre economisirea preponderent in lei si indatorarea cu precadere in valuta. In plus, atata vreme cat ponderea finantarilor in moneda straina depasise 60% din total, BNR pierdea capacitatea de a folosi dobanda ca instrument de politica monetara, in conditiile in care banca centrala avea nevoie sa impinga dobanzile in jos ca sa descurajeze intrarile de capitaluri speculative. Astfel incat BNR a impus in septembrie restrictii nu pentru consumatori, ci pentru banci, blocand practic, pentru cele mai multe, posibilitatea de a mai da imprumuturi in valuta.

In unele cazuri, efectul restrictiilor BNR a fost ca dobanzile la creditele in lei au coborat pana la un nivel "nesustenabil", spun bancherii: cu alte cuvinte, din cauza afluxului de doritori, in cateva luni ar putea ajunge sa nu mai aiba surse suficiente de refinantare a acestora (ceea ce ar face probabila o noua crestere a dobanzilor). Un credit in lei cu dobanda de 8-10%, considerat utopic la inceputul anului, nu mai este deloc o raritate, chiar daca ofertele difera foarte mult de la banca la banca.

Unii bancheri sunt de parere ca, la dobanzi similare, romanii tind sa prefere in continuare imprumutul in valuta, din inertie si din mentalitatea (justificata de o economie dolarizata, ulterior euroizata, ca a Romaniei) ca euro sau dolarul sunt pe termen lung mai sigure decat leul. Analistul Dragos Cabat sustine insa ca la dobanzi asemanatoare, romanii isi vor aminti brusc de notiunea de risc si vor prefera creditele in lei.

Reorientarea spre leu si scaderea dobanzilor ar trebui sa ajunga insa tendinte firesti, pe masura ce starea economiei incepe sa justifice increderea in moneda nationala si pe masura ce ofertele concurente ale bancilor se inmultesc. "In foarte putine tari din lume populatia se poate imprumuta in alta moneda decat cea nationala", admite Madalina Teodorescu, director Aria Credite Retail la Raiffeisen. Schimbarea ponderii creditarii de la valuta spre lei si ieftinirea imprumuturilor vor continua deci oricum, inclusiv dupa ce BNR va ridica restrictiile administrative.

Coborarea treptata a dobanzilor in ultimii ani a actionat deja ca factor psihologic de incurajare a indatorarii, comenteaza sociologul Mircea Kivu, directorul institutului CURS. "Dobanzile erau inspaimantatoare, psihologic vorbind, cand stiai ca platesti de cinci-sase ori un produs." Lucrurile s-au schimbat insa, iar acum oamenii nici macar nu se mai uita prea mult la nivelul dobanzii, ci mai degraba la nivelul ratei de platit: "Foarte putini mai stau acum sa calculeze cat platesc pana la urma", spune Kivu.

Intr-adevar, un factor care a contat pentru curajul de a lua credite in Romania a fost, in mod paradoxal, o relatie relativ neglijenta intre clienti si sistemul financiar. Nu e vorba numai de anii crizelor de la Credit Bank, Bancorex sau BIR. "Hotia si lipsa culturii economice au facut din clientii de retail ai bancilor fie victime naive ale sistemului financiar, fie profitori fara scrupule fata de lacunele din sistemul financiar-bancar", afirma Dragos Cabat.  Autoritatile au incercat incepand de anul trecut sa faca mai transparenta aceasta relatie: a fost infiintat Biroul de Credit, cu evidenta clientilor si date despre solvabilitatea lor, iar bancile au fost obligate sa afiseze dobanda anuala efectiva pe care o cer.

Lucrurile vor merge mai departe in acelasi sens: din 2007, bancile romanesti vor adopta un sistem nou de reguli prudentiale, Basel II. Madalina Teodorescu de la Raiffeisen spune ca sistemul bancar se indreapta spre o diferentiere a gradului de indatorare in functie de veniturile clientului, care sa aiba in vedere un profil financiar cat mai complet al acestuia, cu istoricul de plata a ratelor, nivelul si istoricul facturilor telefonice,  existenta unor polite de asigurare si altele.

Pe de alta parte, e un loc comun ca romanii sunt constiinciosi la plata imprumuturilor si ca impulsul spre indatorare nu ridica probleme de sistem. "tinand cont de suportabilitatea romanilor, cred ca un grad de indatorare mai mare decat cel impus de BNR nu ar fi impiedicat rambursarea. Din experienta noastra, oamenii cu venituri mai mici sunt in general si cei mai buni platnici, la ei riscul de nerambursare e mai mic", considera Sorin Mihai Popa, vicepresedinte BRD.

Totusi, a avea o datorie la banca nu implica inca in Romania vreo responsabilitate prea mare. "Profitand de lipsa de informatie despre creditele persoanelor fizice, romanii s-au supraindatorat in mod inconstient sau au folosit facilitatile de credit ale bancilor pentru a-si finanta, de exemplu, plecarea «la capsuni», stiind foarte bine ca nu li se poate intampla mare lucru daca nu returneaza banii", sustine Dragos Cabat. El apreciaza ca va mai trece mult timp pana cand romanii se vor obisnui mental cu situatia de datornici. In SUA si in celelalte tari dezvoltate, unde gradul de indatorare este foarte inalt, orice informatie negativa despre capacitatea de plata a unei persoane "ii blocheaza acesteia accesul nu numai la credite, dar si la contul bancar, carte de debit, referinte bancare - elemente esentiale cand te angajezi, inchiriezi o casa, cumperi un telefon sau faci un contract pentru utilitati - deci practic il scoate din circuitul unei vieti normale".

Acestea sunt aproape de finele anului 2005 coordonatele: bancile se lupta sa dea cat mai multe credite, romanii sa le ia, iar BNR sa fereasca economia de crize. Ce urmeaza? Loc de crestere mai este mult, daca e sa ne comparam cu tari precum Cehia, unde creditele reprezinta 32% din PIB, cu Ungaria (46%) sau Bulgaria (peste 36%). Cu media europeana (inainte de extinderea din 2004), comparatia aproape ca nu are sens, in conditiile in care la finele lui 2004 aceasta era de peste 100% din PIB. Fara doar si poate, potentialul segmentului de retail este departe de a fi atins limita maxima, iar anii urmatori vor aduce noi cresteri, considera Manuela Plapcianu, vicepresedinte HVB Bank Romania.

Creditele pe cap de locuitor ajunsesera, la finele lui 2004, la aproximativ 135 de euro, potrivit unui studiu al BankAustria Creditanstalt, publicat recent. Pentru comparatie, media pentru regiunea de sud-est a Europei se situa la aceeasi data la aproximativ 323 de euro, respectiv 823 de euro in noile state membre UE. In zona euro, fiecare locuitor are, in medie, un credit de peste 12.000 de euro, conform aceluiasi studiu.

La nivel de mentalitate, exista nevoia reala a romanilor de a recupera decalajul in materie de nivel de trai, dupa ce ani de zile "au privit cu ochii bulbucati la Occident si la bunastarea de acolo" - este de parere psihologul si sociologul Ion Stefan de la Universitatea Transilvania din Brasov. Normal, "acum incercam sa umplem acest gol". Si cum e posibila acumularea de bunuri daca nu pe datorie, daca se poate cu bani care se pot returna in rate suportabile si luate chiar in conditiile unor salarii ceva mai modeste?

"Oamenii au un mare apetit pentru credite, mai ales de cand s-a dat drumul la (credite pentru - n.r.) electrocasnice si electronice", dupa cum spune Anica Nisioi, managerul general de la Braiconf. "Angajatii mei au credite de consum imense", afirma ea. Braiconf are 3.000 de muncitori, cu un salariu mediu de 200 de euro brut, plus bonuri de masa, iar mai bine de jumatate din ei au credite. "Nu-si fac calculele prea atent", crede Nisioi. "Ei nu gandesc foarte bine din punctul meu de vedere, se baga in datorii peste limita. Si mie nu-mi convine, pentru ca am nevoie de angajati fara stres". Personal, nu are credite. A avut cateva, dar a reusit sa "scape" de ele. "M-am eliberat", spune Nisioi.

Nici pentru compania pe care o conduce nu a luat bani cu imprumut, desi tehnologia cu care lucreaza e "in proportie de 90% de ultima ora". Investitiile, totalizand 5-6 milioane de euro in ultimii sase-sapte ani, au fost facute din resurse proprii. "Nu zic ca e bine fara credite", spune Anica Nisioi, "dar pana acum orice credit performant putea deveni neperformant din cauza ratei dobanzii". Spune ca a reusit sa se dezvolte si fara credite: de la producatorii de utilaje a obtinut intotdeauna termenele pe care le-a dorit, "fiindca ei au fost interesati sa le cumparam noi utilajele". Deocamdata nu face credite, dar spune ca in viitor e posibil sa se razgandeasca. Moneda pe care o va alege va fi leul, pentru ca i se pare mai sigur: cu aprecierea si deprecierea valutara, risti sa pierzi, explica ea.

Dar reticenta de a merge la banca pentru a lua credite poate sa aiba si alte motive, dupa cum explica Radu Ionescu, managerul general de la Kinecto, o companie de e-mail marketing infiintata in octombrie 2002. Nu a luat pana acum credite de la o institutie bancara, deoarece, spune el, "am avut intotdeauna o perceptie de aglomeratie, alergatura si implorare la banca pentru a obtine un credit". Asa ca a renuntat, iar pentru a-si dezvolta afacerea a preferat sa ia in schimb un credit de la coactionarul companiei. In viitorul apropiat, adauga Ionescu, firma va lua totusi un credit de la banca pentru finantarea capitalului circulant.

De calitatea relatiei cu banca se plange si managerul general  al companiei CMB Travel, Cristian Balcescu: "Am luat credit, dar nu din Romania". Fiind cetatean grec si rezident german, Balcescu a luat in 2002 un credit de 350.000 de euro din Germania, cu care a garantat ulterior o linie de creditare in Romania, la ING. "A fost mult mai simplu si mai avantajos asa", spune el, deoarece dobanzile erau atunci foarte mari in Romania.

Nici in restul Europei nu se obtin usor creditele, argumenteaza Balcescu, iar in ultimii ani "s-a strans si acolo surubul". Diferenta esentiala intre noi si ei este ca acolo exista o preocupare intensa de a sprijini clientul, e de parere seful CMB. Banca te ajuta, spune el, in planul de afaceri si chiar in initierea sau derularea unei investitii; e in interesul ei sa o faca, nu numai ca sa se asigure ca isi va putea recupera creditul, dar si ca sa-si pastreze clientul. Mai mult de atat, in Germania, bancile ofera si credite pentru reorientarea afacerii, in caz ca firma nu are succes. "La noi insa, te executa urgent, de parca ti-au dat creditul ca sa iti ia imediat terenul sau ce ai ipotecat."

Balcescu se declara nemultumit de faptul ca in Romania continua sa predomine creditele de consum, mai comod de administrat pentru banci. "E mult mai usor, analizezi dosarul si gata. Dar dosarul nu e totul. Trebuie sa vezi si dincolo de el: business-ul care trebuie finantat, planul de afaceri, nisa pe care intra, individualizarea creditului si a pietei catre care il indrepti."

Pentru reprezentantii Jolidon, companie producatoare de textile, creditele bancare au fost mijlocul de finantare ales atunci cand au decis sa cumpere tehnologie noua: "Sigur ca am apelat la credite". In cei 12 ani de existenta ai societatii, finantarile contractate au fost atat pentru investitii, cat si pentru activitatea curenta. Jolidon s-a imprumutat "in lei, dar si in valuta, atunci cand cifra de afaceri la export a asigurat sursa de rambursare". In mod cert, apreciaza reprezentantii firmei, in momentul de fata este mai usor decat in urma cu cinci ani sa contracteze orice fel de credit.

Bancile se lupta acum "sa ne castige drept clienti", lucru care nu se intampla acum cinci ani - completeaza si directorul executiv de la Elmi Prodfarm, Elena Cremenescu. "Cu cat numarul de banci creste, cu atat creditarea se face in conditii mai bune. Suntem in economia de piata, nu?" Totul este sa ai o activitate serioasa, dovedita cu acte contabile, sa fii solvabil - si atunci "toti vor sa-ti dea bani". Pentru companie a luat credite, preferand insa valuta.

Totusi, exista inca o disponibilitate scazuta a bancilor pentru creditele pe termen mediu si lung, spun oamenii de afaceri. "Bancile prefera finantari pe termen scurt cu garantii exagerate, uneori", spune Gheorghe Antochi, presedintele grupului de firme Agricola. Pe termen scurt, recunoaste si el, un credit se obtine destul de usor: "Nu valoarea creditului ridica probleme, ci intervalul de rambursare". Si in privinta dobanzilor practicate de banci crede ca s-a produs o imbunatatire vizibila, fata de "perioada in care politica lor nu a avut nimic in comun nici cu practica, nici cu stiinta". Desigur, e "cutremurator" sa incerci sa obtii dobanzi de 100-150% la credite, afirma Antochi, adaugand ca firma lui "duce si acum" povara devalorizarii foarte rapide din perioada ‘97. "Privatizarea bancilor a jucat un rol important in normalizarea situatiei de creditare", comenteaza seful Agricola, iar acum dobanzile sunt "normale, suportabile".

"Nu pot sa-mi imaginez un scenariu fara credite", spune Maria Oltean, contabila-sefa de la Mondostar, o companie sibiana cu 1.100 de angajati. Compania s-a dezvoltat pana acum "si se va dezvolta si in continuare in mare parte cu ajutorul creditelor". Din anul 1997, Mondostar uzeaza de credite pentru retehnologizare si capital de lucru, iar contabila-sefa spune ca "nu am intampinat nici o greutate in contractarea de noi credite". Dupa ea, oferta de credite, atat pentru consum, cat si pentru companii, este suficient de mare, "incat toti au acces la creditare".

Personal, nu are credite, dar spune ca zilnic semneaza adeverinte pentru solicitari de credite: "Pot sa afirm ca 80% din solicitanti nu-si fac griji ca nu vor putea rambursa creditele". Mai stimulati sa munceasca si sa fie atenti cu banii lor sunt, in opinia ei, restul de 20% dintre cei care fac credite. Din spusele lui Oltean, angajatii de la Mondostar prefera creditele in lei "pentru ca sunt platiti in lei", spune ea. "La fel as face si eu, pentru ca venitul meu este in lei si prefer ca datoria sa fie in aceeasi moneda."

O veste buna pentru guvernatorul bancii centrale, al carei sfat este tocmai acesta: imprumutati-va in moneda in care obtineti veniturile. Motivul e simplu - cursul de schimb nu sta pe loc. Dupa aprecierea leului din ultimul an si jumatate, o depreciere prea abrupta, asteptata si acum de multi observatori ai pietei pentru ultimele luni ale anului, ar fi catastrofala pentru cei ce au preferat creditele in valuta. In urma cu cateva zile, Mugur Isarescu atragea atentia ca "acum, cu deprecierea leului, cifrele in lei (la credite - n.r.) nu vor mai stagna". In ceea ce priveste creditele in valuta, guvernatorul spune ca acestea "vor incepe sa muste" nu doar din conturile debitorilor, dar si din activele si stabilitatea bancilor comerciale.

BNR este acum intr-o pozitie ingrata. Pe de o parte, trebuie sa limiteze consumul; numai ca acesta ramane deocamdata motorul cresterii economice, iar o franare prea drastica va afecta restul indicatorilor macroeconomici. Chiar si Mugur Isarescu admite ca restrictiile impuse creditarii sunt "masuri neortodoxe", exceptionale, si ca va renunta la ele "dupa ce rata inflatiei va scadea la un nivel adecvat".

Pana atunci insa, cu sau fara restrictii, in valuta sau in lei, populatia castiga mai mult si se indatoreaza mai mult. Iar toti analistii recunosc ca tendinta nu va putea fi intrerupta de nici o masura administrativa. "Ganditi-va ca noi suntem undeva la 30%, in timp ce gradul de indatorare este in Europa de 105%", spune Florin Andronescu, CEO al Credisson, cea mai importanta firma de consumer finance din Romania. "Sa nu mai vorbim despre Statele Unite, unde trece chiar si de 125%."

Numai ca Romania nu e SUA. "Cu siguranta, gradul de indatorare a romanilor va creste pe viitor. Urmatorii doi ani nu ne vor apropia insa de SUA din punctul de vedere al gradului de indatorare", e concluzia Manuelei Plapcianu de la HVB. America este o piata matura si stabila, cu clienti sofisticati si oferte pe masura, explica ea, iar cresterea gradului de indatorare nu-i posibila fara un sistem economic, fiscal si monetar sanatos si o legislatie stabila si coerenta. Iar aderarea la UE accelereaza evolutia spre toate acestea, dar nu liniar si nu gratis: integrarea aduce costuri noi de adaptare si pentru banci, si pentru firme, schimband deci jocurile si la capitolul creditarii.

Dintr-un asemenea punct de vedere, s-ar zice ca epoca imprumuturilor multe si luate usor nu numai ca nu e la inceput, ci se apropie de sfarsit. "Drumul catre SUA trece prin Uniunea Europeana", spune Plapcianu, cu talc. Viitorul se anunta intr-adevar al creditului, inclusiv al celui cu buletinul. Doar ca buletinul de atunci o sa arate altfel.