S-a declarat presedintele unei companii fictive pentru a negocia cu un producator japonez, care imita Adidas, importul in SUA al unor pantofi sport. A vandut marfa din porbagajul masinii sale si, cu banii castigati, a pus bazele companiei Nike. Celebra sigla a firmei, pe care a cumparat-o cu 35 de dolari in 1971, valoreaza, acum, peste 20 de miliarde de dolari.Daca Nike ar fi trebuit sa se numeasca altfel, cea mai potrivita alegere ar fi fost, probabil, Knight. De la fondatorul companiei, Philip Knight (68 de ani), care a facut mai multi bani din sport decat oricine altcineva. \"Cavalerul\" (knight - cavaler in eng. - n.r.) s-a nascut intr-o familie avuta din Portland, Oregon, langa unul dintre centrele olimpice ale Statelor Unite. Inspirat de performantele sportivilor care se antrenau atat de aproape de casa sa, Knight a fost, in colegiu, alergator pe distante lungi si maraton. Se pare, insa, ca scurta experienta de sportiv i-a fost de folos din alta perspectiva. Pentru ca Nike, compania pe care a infiintat-o dupa ce-a absolvit un MBA, conduce detasat in cea mai lunga cursa din industria de imbracaminte sportiva. Secretul asiaticDupa ce a absolvit Universitatea din Oregon, Knight a ales sa se specializeze in business, inscriindu-se la cursurile de MBA ale Universitatii Stanford.

Intr-unul din eseurile pe care le-a facut in aceasta perioada, Philip a prezentat un proiect de spargere a monopolului detinut de Adidas pe segmentul incaltamintei sportive. El preciza, in respectiva lucrare, ca singura sansa pentru a fabrica un pantof de sport mai performant si mai ieftin este sa se lucreze cu mana ieftina din Asia. Nu se stie daca profesorul a apreciat ideea sa, dar, dupa absolvire, Knight s-a hotarat sa-si puna planul in practica. In 1962 si-a cumparat un bilet de avion cu destinatia Japonia, unde s-a intalnit cu executivii Onitsuka Tiger, companie ce producea imitatii Adidas. Knight, care s-a dat drept seful companiei Blue Ribbon Sports - existenta doar in minte sa -, a reusit sa-i convinga pe japonezi sa trimita cateva perechi de proba pentru \"asociatii sai\" si, ceva mai tarziu, chiar sa exporte incaltaminte in SUA. Magazinul din portbagajKnight i-a aratat primele perechi de pantofi (cumparate cu bani imprumutati de la tatal sau) lui Bill Bowerman, fostul sau profesor de atletism de la Oregon. Hotarandu-se sa incheie un parteneriat, cei doi au contribuit fiecare cu cate 500 de dolari si au importat din Japonia alte 200 de perechi de pantofi Tiger. Astfel, compania pana atunci fictiva - Blue Ribbon Sports - a devenit, in sfarsit, realitate. Pentru a-si promova marfa, Phil a inceput sa frecventeze pistele de atletism ale scolilor si reuniunile atletice, vanzand pantofii direct din portbagajul masinii sale. Cand Knight a decis sa puna punct parteneriatului cu Tiger, la inceputul anilor \'70, vanzarile ajunsesera deja la 3 mil. dolari. Din acel moment, Blue Ribbon incepe sa-si produca propria linie de pantofi, vanduti, in 1972, sub numele Nike (dupa zeita victoriei din Grecia antica). Celebra \"virgula\", semnul distinctiv al produselor Nike, era imprimata pe aceste prime modele.Alegerea de 35 $Povestea siglei - care reprezinta aripa zeitei Nike - a inceput cu cateva luni inainte de lansarea primei linii de pantofi. Constient ca un produs puternic trebuie sa fie reprezentat de un simbol pe masura, Phil i-a cerut uneia dintre studentele sale, Carolyn Davidson - de la sectia de arta si design a Universitatii Portland (unde Knight preda pentru a-si rotunji veniturile) -, sa creeze mai multe variante de sigla pentru produsele sale. Singura lui dorinta era ca aceasta sa sugereze miscarea, sa fie dinamica. Insa nu era dispus sa cheltuie, pentru proiect, mai mult de 35 de dolari. Astazi, pe produsele Nike apare rareori numele companiei, \"virgula\" fiind de-ajuns pentru ca toata lumea sa stie despre ce e vorba. Insignifianta investitie s-a transformat in simbolul unei companii cu peste 25.000 de angajati in intreaga lume si vanzari anuale de peste 12 miliarde de dolari. Pentru a o recompensa ulterior pe Carolyn pentru ideea inspirata pe care a avut-o in 1971, Phil Knight i-a oferit acesteia, in 1983, un inel cu diamante in forma \"virgulei\" si un numar de actiuni Nike care a ramas secret.Aripi pe pistaKnight nu a vrut sa cheltuie bani nici pe promovarea produselor Nike. El a decis sa nu investeasca in reclama, asteptand, in schimb, recunoasterea calitatii produselor de la experti - antrenori si sportivi de performanta. Faptul ca acestia foloseau pantofii Nike pe pista de alergare sau pe terenurile de sport era cea mai buna reclama. Norocul i-a zambit in 1972, cand partenerul sau, Bill Bowerman, a fost numit antrenor al echipei olimpice de atletism a Statelor Unite. Multi dintre sportivii americani de top au ales atunci Nike. Iar daca americanii performau bine - pantofii primeau laude. Cu fiecare medalie de aur castigata la Jocurile Olimpice de la M?nchen, Nike urca spre prima treapta a podiumului producatorilor de echipament sportiv. Intuind un potential imens de imagine, Knight a inceput sa asocieze numele Nike cu sportivii de valoare. Primul \"purtator de cuvant\" al pantofilor Nike a fost Steve Prefontaine, un recordman atipic, care s-a afirmat intr-o perioada in care americanii cucereau medalii pe umerii sportivilor masivi de culoare, indeosebi la probele de viteza. Prefontaine - alb, slab si cu parul lung - dobora record dupa record la probele de distanta, incaltat cu pantofii \"revolutionari\" Nike - un model mult mai usor si mai elastic decat tot ce exista, la momentul respectiv, pe piata.Echipa de visDupa ce a refuzat sa-si faca reclama (silit si de bugetul redus), Phil a inceput sa investeasca tot mai mult in asocierea numelui Nike cu performanta, apeland la cele mai cunoscute figuri ale sportului american. Insa, pentru a incheia un contract cu Nike, nu era de-ajuns sa fii campion, trebuia sa fii un show-man. Cel mai bun dintre cei mai buni. O mare parte din cele 200 de milioane de dolari rezervate anual publicitatii a intrat in buzunarul unor vedete ca Michael Jordan, Tiger Woods sau Andre Agassi, transformati in adevarati ambasadori Nike. Strategia folosirii imaginii vedetelor a fost folosita si in batalia pentru piata fotbalului. Avand in vedere ca sportul rege din Europa nu se regaseste printre preferintele americanilor, Nike pierdea fara drept de apel lupta cu Adidas pe \"batranul continent\". Solutia a fost Nike Football. Cei mai spectaculosi fotbalisti au fost contractati si nume ca Ronaldo, Ronaldinho sau Henry au devenit imaginea Nike. In prezent, Nike recupereaza teren in lupta cu Adidas, Puma sau Lotto, sponsorizand din ce in ce mai multe echipe de fotbal (tendinta aparuta si in Romania) si pare ca nu mai joaca in deplasare. Din teren in strada, din strada pe primul locCand nu a mai avut campioni cu a caror imagine sa se asocieze, Knight a speculat entuziasmul americanilor catre noi sporturi. Pentru joggeri, de exemplu, a lansat linii intregi de imbracaminte si incaltaminte. Curand, acest sport avea sa devina un mod de viata pentru americani, iar Nike dadea o noua lovitura concurentilor. Totodata, Nike a lansat trenduri in moda sportiva, scotand designuri inovatoare. Populatia de culoare a fost castigata definitiv odata cu lansarea modelelor Street-Nike si a accesoriilor pe gustul vedetelor hip-hop. Astfel, Knight a reusit sa depaseasca dimensiunea sportiva, produsele sale facand istorie nu doar de pe terenurile de sport, ci si in videoclip-uri sau prezentari de moda. In 1986, Knight isi indeplineste primul si cel mai important obiectiv, cand detroneaza Adidas de pe primul loc in clasamentul mondial al producatorilor de incaltaminte si imbracaminte sportiva. La momentul respectiv, vanzarile anuale ale companiei depaseau 1 miliard de dolari. Acum, Nike comercializeaza 40% din pantofii de sport de pe piata din SUA.Nicio dubla gresealaIn ciuda intuitiei sale extraordinare, si Knight a facut, de-a lungul timpului, greseli de management. Prima s-a intamplat la mijlocul anilor \'80, cand Nike a neglijat segmentul de fitness si aerobic, ceea ce a dus la o scadere cu 18% a vanzarilor in perioada \'86-\'87. Asta in timp ce concurentul Reebok se confrunta cu o cerere imensa pe segmentul respectiv. Phil n-a stat mult pe ganduri si le-a oferit ca raspuns celor de la Reebok modelul Nike Air. Erau primii pantofi cu perna de aer lansati de Nike si nu aveau nicio legatura cu celebrul model dedicat lui Jordan. Gratie vanzarilor inregistrate de Nike Air, compania revine pe prima pozitie in 1990.Nike a devenit obiectul unei dispute publice in 1990, cand in America au inceput sa circule zvonuri despre uciderea unor adolescenti pentru pantofii lor Nike. S-a crezut, atunci, ca este o campanie publicitara agresiva, dar oficialii companiei au negat orice legatura cu evenimentul. In acelasi an, Jesse Jackson, politician de culoare si activist al drepturilor omului, a atacat compania pentru ca, desi produsele Nike erau cumparate indeosebi de populatia afro-americana, niciun afro-american nu se regasea in comitetul de conducere al grupului. Boicotul din partea lui Jackson a incetat numai in momentul in care o persoana de culoare a fost numita intr-o astfel de pozitie.Hulit, dar premiatProblemele pareau sa nu se mai termine cand o noua controversa s-a nascut in jurul fabricilor Nike din Asia. Presa a condamnat la unison politica companiei lui Knight de a exploata forta de munca ieftina de peste ocean. Desi a avut o campanie media potrivnica, produsele companiei au continuat sa se vanda foarte bine, si, in 1993, Sporting News l-a votat pe Philip Knight \"cel mai puternic om din industria sportiva\". Era pentru prima data cand o personalitate neimplicata direct in sport - Philip nu era nici sportiv, nici manager sau antrenor - primea acest premiu. In 1997 Business Weekly l-a alaturat pe Knight unor antreprenori ca Bill Gates si Michael Dell, in topul managerilor americani. Anul acesta intemeietorul Nike a donat Universitatii Stanford, unde a facut MBA-ul, 105 mil. dolari. A fost cea mai mare donatie facuta vreodata pentru o scoala de business si o dovada ca Phil nu a uitat de unde a plecat. Un gest deopotriva sportiv si nobil, pe masura unui adevarat \"Cavaler\". Cand Nike era Mike Succesul inregistrat de Nike de pe urma contractului individual cu Michel Jordan a dus compania la un grad de notorietate incredibil. A fost o perioada cand lumea numea compania Mike. Insa si reciproca este valabila, multi considerand ca, fara contractul cu Nike, Michael Jordan, cunoscut de altfel, si sub numele de Air Jordan ar fi fost ramas doar un excelent jucator de baschet, nu unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor. Modelul pe care i l-a dedicat Nike a adus vanzari de 100 mil. dolari doar in anul lansarii - 1985.Sampras vs. AgassiLupta dintre cei mai cunoscuti tenismeni din istorie ramane indecisa: Pete Sampras este cel mai titrat jucator; Andre Agassi este cel mai iubit. Knight i-a avut pe amandoi, convingandu-i chiar sa duca meciurile din teren pe strazile aglomerate ale New Yorkului sau pe acoperisurile unor hoteluri celebre, in scopuri publicitare Nike. Si desi Sampras a castigat cele mai multe turnee din istoria \"sportului alb\", Agassi este cel care a schimbat pentru prima oara codul vestimentar al tenisului, imbracand la meciuri echipamente Nike florescente, in cele mai tipatoare culori.Pantofi si entertainment Knight detine astazi 35% din actiunile Nike, valoarea acestora - 7,4 miliarde de dolari -plasandu-l pe locul 70 in topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume in 2006. Philip a renuntat la conducerea executiva a companiei in 2004, dar a pastrat functia de Presedinte. Functia de CEO al Nike Inc. a fost preluata mai intai de William Perez, iar in 2006 de catre Mark Parker. Voci din interiorul companiei americane spun ca retragerea lui Knight este valabila doar pe hartie. Knight detine, din 2005, si Laika Entertainment House (fosta Will Vinton Studios pana in 2005), lider pe productia de filme si reclame animate de mai bine de 30 de ani.