Vacante extreme de CEO

Postat la 10 iulie 2006 101 afişări

Executivii de top isi pot permite sa calatoreasca in orice loc exotic din lume, la orice pret. Pot urca pe Kilimanjaro cu 3.000 de dolari sau pot petrece un sejur in cosmos pentru cateva milioane de dolari. Doar ca acesti oameni, care pot avea totul, le-au facut aproape pe toate. Si in loc de destinatii exorbitante unde ar sta la plaja sub soarele ecuatorial, aleg sa escaladeze Himalaya sau sa piloteze avioane de acrobatii. Pentru ca alpinismul sau pilotajul le ofera mai multa adrenalina decat incheierea unui deal de milioane.

DIVING PRINTRE EPAVETeo Paduraru, 34 aniFondatorul Best ComputersCand s-a scufundat la epava din Vama Veche a elucidat un mister. A aflat ce transporta vasul atunci cand a esuat: colaci de sarma, mari si grosi. Iar pe langa colacii de sarma - imprastiati peste tot pe o raza de cateva sute de metri - un proiectil neexplodat. \"Si asta e doar una din minunatiile pe care le poti gasi cand faci diving si explorezi epave\", spune Teo Paduraru. El este unul dintre fondatorii grupului Best (Computers si Distribution), pe care l-a vandut anul trecut catre RTC, si unul dintre oamenii de afaceri si managerii romani pasionati de sporturi extreme. Vanzarea Best Computers, cu afaceri anuale de peste 10 milioane de euro la momentul incheierii tranzactiei, s-a produs printr-un schimb de actiuni, Paduraru si asociatul sau, Robert Coman, primind la acea vreme cate 10% din Diverta (parte a RTC). In ce priveste Best Distribution, tranzactia a avut si o componenta cash. Care nu a fost dezvaluita, insa cu certitudine l-a transformat pe Teo Paduraru intr-un milionar in euro.Imediat dupa ce s-a incheiat vanzarea, Paduraru a plecat in India, una din destinatiile sale favorite pentru diving, cu rucsacul in spate si bani doar de supravietuire. \"Tot ce imi cumpar este un bilet de avion dus-intors. In India, supravietuiesti cu un buget de 30 de dolari pe zi, fara sa te dai in laturi de la nimic.\" Recunoaste ca epavele sunt un fel de \"Sfant Graal\" al scufundatorilor, mai ales ca cei care descopera comori pot pastra jumatate, conform legilor internationale, cealalta jumatate apartinand statului in apele caruia s-a gasit comoara. \"In afara de epave, mai exista si alte lucruri de descoperit: e o senzatie aparte sa faci scufundari noaptea sau in pesteri. Chiar si ziua poti avea surprize, sa te trezesti cu o pisica de mare uriasa langa tine. Oricum Marea Neagra nu e clara din cauza precipitatiilor din apa si nu e atat de spectaculoasa ca alte zone. M-am scufundat, de exemplu, in Thailanda, intr-o zona numita Japanese Gardens, de o frumusete uluitoare. Ce e interesant aici este ca nu te scufunzi decat la o adancime foarte mica - 5 sau 6 metri, dar spectacolul iti \'taie\' respiratia\", povesteste Paduraru. \"Poti sa mori foarte usor - nu de la rechini, pentru ca asta e o legenda, ei nu prea ataca oameni. Dar poti sa mori de embolie gazoasa. La scufundari, azotul intra in sange si blocheaza circulatia la periferie. Se poate evita doar daca faci toate stopurile de siguranta. La urcare, nu trebuie sa te ridici brusc, ci la fiecare 5 m trebuie sa te opresti trei minute\", spune Paduraru, care este rescue diver (scafandru-ghid profesionist - n.r.) si mai are un pas de facut pana la dive master, adica titlul suprem in ierarhia celor care scruteaza adancurile. El spune ca sub apa este foarte important limbajul semnelor. De asemenea, nimeni nu are voie sa atinga nimic, ba chiar daca un scufundator gaseste deseuri, este bine sa le aduca pe uscat. \"Suntem un fel de sanitari ai apelor\", se amuza Paduraru. Un curs de diving costa, in Thailanda, de exemplu, intre 150 si 200 de dolari, in care sunt incluse 5 scufundari, teorie si test. \"Testul este foarte dur si este eliminatoriu, trebuie sa ai multe cunostinte ca sa fii lasat la apa.\" Industria backpacking-ului functioneaza ca unsa, explica Paduraru. Pentru cei care aleg sa bata India la picior exista un sistem intreg de hoteluri si restaurante unde se mananca ieftin. De ce are nevoie un milionar cand pleaca intr-o vacanta extrema in India? \"Ca globe-trotter in India, e nevoie de un buget de cam 1.000 de dolari pe luna. Poti sta cu 1 dolar pe noapte, printre gandaci, sau cu 10 dolari pe noapte, intr-un loc curatel si luminos. Eu m-am cazat in NewDelphi cu 2,5 dolari pe noapte. Hotelul avea peretii integral din marmura, arata fabulos pe exterior, dar cand sa intru in camera, usa avea un zavor ca de hambar si un lacatel cu cheie pe care il descuiai si patrundeai in incapere. Incapere care avea aer conditionat, dar ramanea fara curent electric de cateva ori pe zi, deci nu avea aer conditionat\", se amuza Paduraru. India o iubesti sau o urasti. Prima calatorie a fost foarte scurta pentru antreprenorul roman. Dupa doar 2 luni si-a luat viza si s-a dus in Thailanda. \"Am stomacul tare, dar la acel moment nu am rezistat. Totusi, am revenit in India, din ambitie, o simteam ca pe o provocare. Am fost in Goa, am facut plaja, am mers pe jos atatia km incat am slabit 10 kg, am fost in pietele de legume si anul viitor ma duc din nou, in tinuturile muntoase din nord\", spune Paduraru.WHITR RIVER RAFTING PE JIUBogdan Georgescu, 31 aniManaging Partner Colliers Romania\"Dupa primele 5 minute s-a rasturnat barca. Panica mare, desi apa e pana la genunchi. In rafting, apa este mica, dar repede, si pericolul vine de la vartejuri si stanci ascutite. Cand m-am dezmeticit si m-am uitat in jur, eram doar 5 oameni. O colega era sub barca si desi am reusit sa o scoatem in cateva secunde, s-a speriat zdravan\", povesteste Bogdan Georgescu, seful biroului local al brokerului imobiliar Colliers, experienta sa de la rafting pe apele involburate ale Jiului. Pare ca river raftingul merge bine mai ales dupa incheierea unui contract de zeci de milioane de euro pentru vanzarea unui imobil sau inchirierea in intregime a Bucharest Business Park, spre exemplu, unul dintre cele mai mari proiecte de birouri de pe piata romaneasca.\"Esti intr-o barca, pe un rau capricios, cu stanci ce ies amenintator de sub suvoaie si nu te poti baza pe nimic altceva decat pe cei cu care imparti barca\", spune Georgescu, care este si actionar al Colliers Romania, companie care a avut incasari estimate la peste 5 milioane de euro anul trecut. Managerul Colliers Romania si-a dus angajatii la rafting la sugestia unui coleg, intr-un teambuilding in apropierea orasului Targu Jiu. Angajatii Colliers au avut parte si de rapel (coborare prin alunecare pe o coarda cu ajutorul unui sistem de franare) sau tiroliana (traversarea unei vai adanci cu ajutorul unor sisteme de funii si scripeti), cu aceeasi ocazie. \"Am trecut prin zone de o frumusete uluitoare, intrerupte de perioade in care intreaga atentie se axa pe redirectionarea barcii si pe sincronizarea miscarilor de vasle. A durat circa doua ore.\" Experienta a fost riscanta pentru unii membri, mai ales pentru cei care nu stiau sa inoate. In total echipa a parcurs cam 20 km, din care, spune Georgescu, trei sferturi i-a petrecut prin apa, tot incercand sa aduca barca pe drumul cel bun si abia celalalt sfert a fost timpul efectiv de plimbare. Faptul ca aveau veste de salvare, precum si costume care ii protejau a contat foarte mult. De asemenea, un element foarte importat in cazul \"rasturnarilor de situatie\" este casca pentru cap. In defileu, intre Livezeni si Bumbesti Jiu, raul are tot ce-i trebuie ca sa intre in circuitele de rafting. Prezinta fluctuatii ale nivelului de circa 3-4 metri intre cota maxima la viitura si cota minima din sezonul secetos. Schimbari bruste de directie, ruperi de nivel de 1-3 metri, pereti impunatori, vartejuri, valuri de 1-2 metri, fac ca acest traseu sa fie rapid, tehnic si deosebit de atractiv, exact ce trebuie pentru o coborare plina de adrenalina. Sentimentul pe care il ai cand ajungi sa conduci barca, sa eviti obstacole sau, dimpotriva, sa le infrunti si sa iesi victorios dintr-o valtoare este incredibil, crede Bogdan Georgescu. \"A presupus efort, intr-adevar, insa nu am vaslit non-stop, fiind uneori purtati de curent; directia se imprima prin vaslire stanga/dreapta, ceea ce inseamna ca se vasleste pe rand si doar uneori simultan, permitand astfel scurte perioade de odihna. Mai presus de efort insa, a fost foarte distractiv.\"Desi raftingul si piata imobiliara par ca nu au multe in comun, totusi, experienta de pe Jiu a fost benefica echipei de la Colliers. \"Desi exista un instructor, rolul lui este sa te lase sa te descurci singur, cu echipa. Este un sport care implica munca in echipa si in care increderea si tenacitatea sunt esentiale. Daca voi decide sa repet experienta, nu va fi dificil sa imi conving prietenii sa ma insoteasca\", spune Georgescu. OFF-ROAD IN PATAGONIA Paolo Bassetti, 41 aniVicepresedinte TenarisSilcotubPaolo Bassetti este vicepresedinte executiv al grupului TenarisSilcotub, iar in ajunul Revelionului din 2000 era in Patagonia, impreuna cu sotia sa, facand ceea ce spune ca il relaxeaza cel mai mult - trasee off-road la volanul unui 4X4. \"Jeep-ul din spate pastra o oarecare distanta, dar din cauza prafului pe care il ridica masina in care ma aflam, avea proiectoarele aprinse. In oglinda retrovizoare vedeam doar un nor imens de praf amestecandu-se cu lumina puternica a farurilor. La un moment dat, pe masura ce jeep-ul din spate se indeparta de noi, am vazut o dara neagra de fum, iar cateva secunde mai tarziu, 4 oameni care au sarit efectiv din jeep\", povesteste Paolo Bassetti, care administreaza in Romania afaceri de aproape 150 de milioane de euro anual. Din cauza conditiilor de mediu din sudul Argentinei si a unei instalatii electrice cu probleme, una din cele doua masini care participa la expeditie a luat foc.Paolo Bassetti a venit in Romania in 2004, cand Tenaris a preluat Silcotub Zalau, si a continuat sa caute locatii care sa-i permita sa ia parte la trasee off-road. Intre timp, spune ca le-a gasit, in mijlocul Transilvaniei, in triunghiul format de orasele Brasov, Sibiu si Medias. \"Ma fascineaza faptul ca in Transilvania satenii nu isi imprejmuiesc proprietatile cu garduri. Poti sa conduci zeci de kilometri prin munti si sa nu dai de niciun localnic. Asta este practic imposibil in Europa Vestica\", mai spune Bassetti. El este proprietarul unui Land Rover Discovery 3, care la fiecare doua expeditii prin muntii Transilvaniei ajunge invariabil la atelierul de reparatii. \"Aproape la fiecare expeditie pe care o organizez impreuna cu familia mea se intampla ceva neprevazut. Mi s-a intamplat odata sa-mi abandonez masina pentru o noapte in mijlocul unei rape dintr-o padure, cu alta ocazie am intrat intr-un rau, iar apa depasea nivelul portierelor. Apuc sa termin fara probleme, de regula, cam o treime din toate traseele pe care le incep\", isi aminteste amuzat Bassetti. La expeditiile sale participa ocazional si Marco Tempestini, presedintele Unimpresa, asociatia oamenilor de afaceri italieni din Romania, si castigator al Campionatului National de Raliuri.Seful Tenaris tocmai s-a intors din Italia, de unde si-a cumparat o alta masina de teren, un Land Rover Defender model \'99, cu troliu, pe care l-a dat deja la modificat pentru a face fata mai usor drumurilor forestiere. \"Aproape la fiecare expeditie am nevoie de cineva sa ma ajute sa scot masina de prin vreo groapa. Asa ca sunt \'sponsorul\' tractoristilor din Transilvania, cunosc cate unul in fiecare sat\", spune amuzat Bassetti. Seful Tenaris spune ca mai are 3 regiuni de strabatut: partea ucraineana a Bucovinei, Kazahstanul si provincia turca Capadocia. \"ZBOR CU AVIONUL IN PAUZA DE PRANZ\"Stephen Stead, 48 aniFost CEO TerapiaAvionul lui Stephen Stead, fostul sef de la producatorul de medicamente Terapia Cluj, este poreclit KGB, deoarece a fost construit pe un model rusesc YAK 52. Stead este impatimit de pilotaj si a platit 70.000 de euro pentru a detine propriul sau avion de acrobatii.Englezul Stephen Stead a venit la Terapia in 2004, cand compania avea vanzari de 32 mil. dolari anual, reusind sa creasca cifra de afaceri a producatorului de medicamente pana la peste 80 mil. dolari in momentul in care acesta a fost preluat cu 325 mil. dolari de catre indienii de la Ranbaxy de la fondul de investitii Advent.\"Barbatii, oricat de mult ar creste, au nevoie de o jucarie\", rade Stead. \"Eu nu ma dau in vant dupa masini si nici barcile nu ma prea pasioneaza.\" Asa ca avionul a venit ca un element firesc in viata sa. \"Am invatat sa zbor de la 17 ani. Urmam o scoala de cadeti si trebuia sa-mi aleg o specializare. Am ales aviatia, pentru ca mi se parea cea mai interesanta. Mai amuzant este ca in ziua in care trebuia sa incep cursul intensiv de 3 saptamani aveam examenul auto. L-am picat cu brio. Asa ca se poate spune ca am invatat sa zbor inainte sa pot conduce\", glumeste Stead. Si de atunci nu s-a mai oprit. \"Cel mai mult imi place sa fac acrobatii aeriene, in special acrobatii G inalte si negative. Cand eram in Anglia participam destul de des la competitii de acest gen. Insa in Romania nu prea sunt asemenea concursuri, asa ca mi-am cam iesit din mana. Anul trecut am participat din nou la Praga la o competitie impreuna cu echipa romana de acrobatii aeriene.\" De ce si-ar pune un manager viata in pericol pentru un hobby atat de riscant? Stephen Stead spune ca nimic nu se compara cu sentimentul de libertate pe care il ai atunci cand zbori. Stead nu a fost strain de momente periculoase in \"cariera\" sa de pilot, insa isi aminteste cu placere de acestea. Cel mai recent a avut loc anul trecut, cand si-a propus sa plece in vacanta in Anglia cu avionul sau. \"Ma indreptam spre Germania si am intarziat cu decolarea din Cehia. Am avut \'noroc\' de o vreme foarte proasta si pe masura ce trecea timpul, in jurul meu se intuneca din ce in ce mai tare. Pe la jumatatea drumului eram inconjurat complet intr-o patura deasa de nori de furtuna. Insa controlorul de trafic tot zicea sa nu ma nelinistesc fiindca vremea e in curs de imbunatatire\", isi aminteste Stead. Controlorul a avut dreptate, insa cand Stead se apropia de aeroport a intrat din nou intr-o patura de nori. \"De data aceasta furtuna era deja in toi, era foarte intuneric, ploua si eu tot coboram in speranta ca voi putea iesi din nori. La un moment dat, i-am spus disperat controlorului sa aprinda luminile pe pista de aterizare. Eram exact deasupra ei. Am aterizat la ora 18:59 fix. La ora 19 aeroportul se inchidea.\" A fost ultimul care a putut ateriza acolo. \"Cred ca am devenit dependent de adrenalina\", recunoaste Stead. \"Cel mai bine m-am simtit in Cluj. Acolo era un mic aerodrom foarte aproape de oras si cateodata imi luam o pauza de pranz ceva mai lunga ca sa zbor o ora. Imi aduc aminte fetele angajatilor cand vedeau ca ma furisam afara din companie imbracat in jeansi\", povesteste el zambind. \"Insa atunci cand ma intorceam la birou, eram cu bateriile incarcate si foarte relaxat.\"EXPEDITII EXTREMERomeo Dunca, 38 aniFondatorul Dunca ExpeditiiLa 7.500 de metri altitudine, Romeo Dunca, fondatorul unuia dintre cei mai mari operatori de logistica din Romania, cu afaceri estimate de 15 mil. euro anul trecut, avea doua posibilitati: sa coboare, cum il sfatuia insistent Peter, un alpinist neamt cu cativa \"optari\" (munti de peste 8.000 m) la activ sau sa continue sa urce, de unul singur. Niciodata nu ajunsese mai sus de 2.500 de metri, iar acum, cand se stia atat de aproape de varf, i se parea imposibil sa renunte. \"Acum ori niciodata\", i-a spus in romaneste lui Peter, facandu-i semn ca nu coboara cu el. Dupa trei ore, a ajuns pe un platou si instantaneu l-a strafulgerat dezamagirea: pana la varful Manaslu din Himalaya mai erau vreo 500 m, iar singuratatea il incomoda mai mult decat temperatura de -35 de grade Celsius. A scos cu greu telefonul, l-a pus pe GPS si a constatat ca ajunsese la 8.012 m. Era obosit, dar in acelasi timp i se parea ca nu are voie sa renunte. Amintirea celor patru copii si a sotiei l-a facut sa se hotarasca: s-a intors si a luat-o, incet, la vale. A fost prima si ultima incercare a omului de afaceri, care administreaza un parc auto de aproape 300 de autovehicule, de a cuceri un munte din Himalaya. \"Alpinismul de performanta este un sport foarte frumos, dar nu e de mine\", marturiseste el. Pasionat de sport, n-a renuntat la miscare nici dupa ce a intrat in afaceri. Firma sa, cu sediul central la Timisoara si filiale in Ramnicu Valcea si Bucuresti, activeaza de 12 ani in domeniul transportului intern si international. Daca in copilarie a facut inot de performanta, de zece ani incoace Dunca s-a profilat pe sporturi extreme, cum ar fi enduro sau alpinism. \"Imi place foarte mult muntele si pentru ca acum nu mai am asa de mult timp la dispozitie, am ales sa urc mai rapid, folosind motocicleta\", povesteste el. In urma cu cativa ani a cunoscut, in avion, un om de afaceri francez, Fran?ois Vulliet, la fel de pasionat de sporturi extreme. \"Am mers de multe ori impreuna in Muntii Banatului, vara cu motocicletele, iar iarna cu snow-mobilele\", explica el. Intre timp cei doi au devenit parteneri de afaceri, iar anul trecut s-au inscris impreuna la raliul Paris-Dakar - cea mai dura cursa de anduranta din lume - la sectiunea motociclete. \"Au fost multe momente cand am vrut sa renunt. Dar stiu ca atunci cand crezi ca nu se mai poate, de fapt, se mai poate putin\", spune timisoreanul. Din cei 230 de motociclisti inscrisi in cursa, doar 104 au trecut linia de sosire. Dunca - singurul roman care a terminat raliul - a ocupat locul 79, parcurgand cei aproape 9.000 de kilometri in 86 de ore, 7 minute si 12 secunde, la 38 de ore in spatele castigatorului, Cyril Depres.In aprilie 2006, Romeo Dunca a reusit sa ajunga la peste 8.000 de metri altitudine, pe varful Manaslu din Himalaya (8.163 m - al 8-lea varf din lume). Desi nici unul din membri expeditiei nu credea ca va urca mai sus de 6.000 de metri, Romeo a reusit - si inca de unul singur (pentru ca ceilalti, alpinisti profesionisti, urcau intr-un alt ritm) sa ajunga la 8.012 metri. Pentru expeditia de pe Himalaya, Dunca a cheltuit 15.000 de euro, iar pentru raliul Paris-Dakar - aproape 50.000 de euro. Se merita sa cheltuiesti atatia bani pentru ceva atat de periculos? \"E mai ieftin si mai putin riscant sa urci pe Himalaya decat sa ai, ca alti oameni de afaceri, o amanta\", crede Dunca. Si totusi, de ce o face? \"Adevarul e ca prin tot ceea ce facem zi de zi ne parafam actul de inrobire fata de afacerile pe care le avem, fata de banii pe care ii dorim, fata de bunurile dobandite, fata de persoanele a caror apreciere o urmarim, devenind astfel, incet, pe zi ce trece, sclavii propriilor noastre bunuri si slabiciuni\", spune el, doar pentru a preciza, apoi, ca nicaieri nu s-a simtit mai liber decat in elicopterul rusesc rablagit care l-a dus de la Kadhmandu la poalele Muntilor Himalaya, unde si-a inceput expeditia de cucerire a varfului Manaslu.In aprilie 2006, Romeo Dunca a reusit sa ajunga la peste 8.000 de metri altitudine, pe varful Manaslu, din HimalayaUN JOB CU ADRENALINABogdan Oprea, 37 aniProprietarul BGS\"Intrebare: Ce-i trece prin cap unei muste cand se loveste de un tir? Raspuns: Fundul.\" Acesta este bancul preferat al lui Bogdan Oprea, proprietarul companiei de servicii de protectie si paza BGS, cu o cifra de afaceri estimata de 5 mil. euro anul acesta, care este pasionat de motociclism viteza. Si niciodata nu l-a inteles mai bine decat in ziua aceea cand mai avea cateva secunde si se transforma in musca din poveste. \"Ma duceam spre Targu Mures, la o cursa. Rulam cu aproximativ 250 km/ora, cand drumul a inceput sa urce. Am redus viteza pana la 200 km/ora, dar n-a fost suficient pentru surpriza care ma astepta pe panta cealalta a dealului - drumul cotea brusc la dreapta, iar din fata veneau in viteza, pe sensul opus, doua tiruri mari, aproape legate unul de celalalt. Nu o sa uit niciodata culoarea lor: rosie\", povesteste el. Din fericire, a reusit sa ia curba la timp. Infiintata in 1994, la Bucuresti, compania lui Bogdan Oprea are, in prezent, 850 de angajati si filiale in 11 orase. \"De la sase ani fac atletism. Ulterior m-am apucat de box si culturism. Am mai facut tenis de camp de performanta si ping-pong. Si-mi place sahul\", povesteste el. In urma cu trei-patru ani, a inceput sa practice sporturile extreme: motociclism viteza, alpinism si diving. \"De fiecare dintre ele avem nevoie in meseria noastra\", precizeaza Bogdan Oprea. Alpinism face de patru ani cu oamenii de la Divizia de Dezastre si Calamitati a BGS - pe trasee de dificultate 4-5, in Bucegi. \"Trebuie sa stim sa ne cataram corect, pentru ca unele interventii presupun escaladare\", spune el. Si de diving s-a apucat din acelasi motiv. \"Nu facem scufundari de recreere, suntem antrenati sa salvam scafandri aflati in pericol. Antrenamentele se fac in lacuri tulburi, noaptea.\" De motociclism viteza s-a molipsit de la fratele lui, Costin, motociclist de performanta. Motorul sau, o Honda CBR, a costat 14.000 de euro, costumul inca 2.000, iar anvelopele de concurs - 400 de euro perechea. Anul acesta el se simte pregatit sa atace circuitele mari. \"La antrenamente nu pot merge cu mai mult de 150-170 km/ora, iar cel mai mult am condus cu 285 km/ora\", spune Oprea.Un mare avantaj al proprietarului unei afaceri este ca poate sa-si ia oricand vacanta. Iar Oprea isi va lua mai multe anul acesta. \"Vom merge in Grecia, vom inchiria o ambarcatiune - am permis de conducere pentru apele internationale - si vom cauta niste insule mai putin populate, sa facem diving, eu si fiul meu, Andrei.\" MOUNTAINBIKER IN FAGARASDragos Tanase, 33 aniCFO UPCDragos Tanase, CFO la furnizorul de servicii de telecomunicatii UPC, este pasionat de mountainbiking, dar ocazional face si scufundari. \"Eram la 20 de metri adancime si nu vedeam nimic in jur. Simteam cum, incet-incet, panica spune stapanire pe mine. Eram la inceput si nu ma obisnuisem cu procesul de dez-aburire al mastii... Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla daca nu-mi reveneam\", povesteste el. UPC a preluat Astral anul trecut in cadrul unei tranzactii de 420 milioane de dolari, si Tanase este responsabil pentru integrarea echipei de la Astral in structura UPC.Pasiunea sa pentru sport a \"migrat\" catre extrem odata cu evolutia profesionala: daca in liceu facea hochei si judo, a ajuns, acum, sa aprecieze mai mult scuba diving si mountainbike (schiul, pe care-l practica iarna, nu se pune la socoteala, fiind destul de banal). De diving s-a apucat in 2001, iar de mountainbike un an mai tarziu. A inceput sa-si programeze si vacantele in functie de posibilitatile de-a face scufundari sau de-a urca pe munte cu bicicleta. \"Daca merg la noi la mare, aleg Eforie, ca sa pot face si diving. Insa vara asta o sa-mi petrec concediul in Portugalia, pentru ca vreau sa invat surf\", spune Dragos. Pentru diving s-a gandit ca ar fi bine sa faca o excursie separata. \"Se organizeaza vacante specializate in Egipt, de 10 zile, in care ai posibilitatea sa faci scufundari de doua ori pe zi - dimineata si seara - si, daca vrei, chiar si scufundari de noapte\", explica Tanase. O asemenea vacanta ajunge la 2.000 de euro de persoana, dar se merita - precizeaza Tanase -, pentru ca esti cazat exact la marginea oceanului, intr-un bungalow. Cat despre mountainbike, planul pentru vara asta e deja facut: cel putin trei weekend-uri le va petrece pe vaile din sudul Muntilor Fagaras. \"Pana acum am fost mai mult pe Valea Prahovei, Poiana Brasov si in zona Sinaia si n-am facut decat drumuri forestiere\", spune Tanase. La inceputul lunii iunie, pe cand se intorcea de la o intalnire de afaceri desfasurata la Budapesta, a gasit in avion, intr-o revista, un model interesant de mountainbike. \"Am rupt pagina respectiva si-am luat-o cu mine. O sa o comand de pe eBay\", spune el. Daca prima sa bicicleta, pe care a cumparat-o de la Metro, l-a costat 100 de euro, aceasta ii va scoate din buzunar intre 1.000 si 1.500 de dolari. \"Are full suspention; frane pe disc; furca pe gaz si 24 de viteze\", explica, dintr-o suflare, CFO-ul UPC. Si pentru ca baiatul sau, Andrei, implineste azi-maine un an, Dragos Tanase s-a si gandit sa-l initieze in sporturile extreme. Deocamdata i-a facut un scaun special pe bicicleta lui si-l duce in fiecare sambata la inot, sa se obisnuiasca cu apa.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Vacante,
extreme,
de,
CEO
/lideri/vacante-extreme-de-ceo-4073181
4073181
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.