Există o afirmaţie în literatura de HR pentru corporatişti potrivit căreia angajaţii îşi părăsesc, de fapt şeful, nu părăsesc compania atunci când pleacă în altă parte, atunci când îşi caută un alt job, atunci când se duc după prima ofertă salarială mai mare primită.

Foarte mulţi corporatişti se regăsesc în această afirmaţie.

Dar mai este valabilă această afirmaţie în vremurile de astăzi, puţin mai complicate?

Oana Botolan, managing partner la CTeam Grup şi unul dintre cei mai cunoscuţi analişti în domeniul resurselor umane, spune că această afirmaţie, acest motiv, este de abia pe locul 5 într-un top al motivelor pentru care angajaţii pleacă dintr-o campanie. Înainte, această afirmaţie era puţin mai sus, poate pe locurile 3 sau 4, dar oricum nu era pe primul loc. În continuare, pe primul loc rămâne salariul, pachetul salarial, pentru care oamenii pleacă dintr-o campanie la alta. Pe locul 2 este poziţia care ţi s-a oferit într-o altă companie, iar pe locul 3 este „proiectul”. Noua, noile generaţii vor să lucreze pentru lucruri interesante care să fie evidenţiate pe Instagram, adică să fie vizibile şi să stârnească admiraţia prietenilor, părinţilor, tovarăşilor.

Când vremurile sunt bune, când companiile au poziţii deschise, când au de angajat şi pe salarii în creştere, unui angajat îi este mai la îndemână să se justifice afirmând că a acceptat noua ofertă, că pleacă din compania la care lucra din cauza şefului. Când vremurile sunt mai complicate, când piaţa muncii nu mai este la fel de generoasă, când poziţiile deschise pot fi numărate pe degete, când se aude că există restructurări în propria companie, şefii încep să fie priviţi cu alţi ochi, mai îngăduitori. Dintr-odată nu mai este inamicul public numărul 1. Nu ştiu ce vor corporatiştii de la un şef, dar mulţi nu vor să fie şefi, dar nici nu îi acceptă pe alţii ca şefi. La noi există o contestare a şefilor continuă, nimic din ceea ce fac ei nu este bun. În America, şefii nu sunt contestaţi pentru simplul fapt că cineva trebuie să fie în fruntea echipelor şi să ia o decizie. La noi, şefii de multe ori pasează decizia altora şi de aceea cei de sub ei sunt nervoşi şi frustraţi. Acest lucru este valabil şi în cazul şefilor care au şansa să fie şi patroni. După boomul din ultimii ani, dupăn boomul de proiecte, piaţa actuală a muncii din întreaga lume, inclusiv de la noi, începe să se mai răcorească, nimeni nu mai angajează ca înainte şi nici nu mai plusează cu generozitate în cadrul pachetelor salariale oferite. Până la urmă, şi businessul are anumiţi parametri de care trebuie să se ţină cont. Companiile sunt presate să digitalizeze, să automatizeze cât mai mult operaţiunile, să găsească sisteme şi aplicaţii, cele mai rapide şi mai funcţionale şi dacă se poate fără prea mulţi oameni, este visul oricărei companii.

Încetul cu încetul, şi şefii vor fi înlocuiţi de aplicaţii şi atunci angajaţii nu mai au pe cine să dea vina. Şi acum îmi amintesc de un articol din Financial Times, „When your boss will be an algorithm“, unde era vorba de sistemele de ridesharing, unde şoferii descarcă o aplicaţie şi funcţionează doar pe baza ei. Nu au cu cine să se certe, nu au cui să îi reproşeze, nu au pe cine să înjure. Decât pe Uber sau Bolt sau cine ştie ce alt nume. Când lucrurile nu merg bine, pe cine să dai vina, pentru că nu poţi să dai vina pe un algoritm? Toată lumea vrea acum mai multă interacţiune umană, mai ales după perioada COVID, când s-a lucrat de acasă, pentru unii a fost bine, pentru alţii mai puţin. Cert este că se produc nişte schimbări sociale în modul de a lucra, care, la un moment dat, vor răbufni.

Financial Times, într-un articol publicat în martie, „Quit-Tok: why young workers are refusing to leave their job quietly“, se întreba de ce angajaţii tineri fac scandal când părăsesc un job sau altul, de ce vor să facă spectacol din acest lucru, ce revolte se ascund în spate şi care vor răbufni în următorul deceniu.

Şi aceste plecări pot fi instagramabile, nu? La un moment dat, va veni şi trendul în care oamenii vor ieşi „în stradă” să protesteze nu în privinţa salariilor, ci în privinţa companiilor, împotriva digitalizării şi automatizării care vor face ca lucrurile, ca joburile să fie impersonale, fără şefi, şi doar cu algoritmi.   ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)