Declic: reporterul vrea mai multe detalii despre recompensa - cat, cum, pentru ce, unde, cum bla-bla. Purtatorul de cuvant balmajeste ceva. Ore intregi mai tarziu toate televiziunile vorbeau la nesfarsit despre recompensa. De la nici o televiziune n-am aflat cum arata evadatul, ce facuse, daca era periculos, daca are semne particulare, cum este imbracat, cum sa ma comport, cetatean fiind, in apropierea infractorului. Aveau, in continuare, o mare problema cu recompensa.

Morala povestii este ca intr-o tara alienata asa cum este Romania lumea deraiaza atunci cand apare o discutie despre bani, reactioneaza ilogic si strident. Este si cazul interminabilei discutii despre salarii si pensii nesimtite, care il are portstindard pe premierul Emil Boc.

Dorin

1. salariile nu ar trebui sa preocupe un prim-ministru. Daca Emil Boc a gasit salariul lui Mugur Isarescu cu ajutorul Google inseamna ca are consilieri slabi, dar altfel aceasta este relatia corecta dintre seful Guvernului Romaniei si salariile din sistem; as fi vrut de la Emil Boc nu comentarii belicos-emfatice despre salarii si pensii, ci o expunere vioaie despre cresterea nivelului de trai in Romania, despre eficientizarea aparatului de stat (asta insemnand mult mai multe decat datul oamenilor afara), despre crearea de locuri de munca, despre cum sa castige toti romanii, din propriile afaceri sau din munca lor de angajati niste salarii cara sa para altor natii nesimtite. Problema nu este recompensa, nici in cazul evadatului nici in cazul bugetarilor, ci ceea ce fac oamenii aceia pentru banii lor.

2. Egalitarismul imbecil si abordarea populista nu folosesc nimanui. Nu vor spori nivelul de competenta. Functionarii nu vor fi mai politicosi, mai deschisi si mai amabili, nu se vor simti indemnati sa caute solutii la problemele oamenilor, nu-i vor cauta sa invete, sa se pregateasca. Aici nici banii multi nici banii putini nu sunt solutia, ci o relatie de proportionalitate directa - conducatorii tembeli vor avea functionari tembeli. Totdeauna, orice ar face oricine. Punct.

3. Cand n-am chef de ceva, inventez scuze; cunoasteti probabil - "trebuie sa scriu!…da, dar inainte trebuie sa ma duc la baie/sa beau o cafea/sa dau un telefon/sa cumpar ceva….ugh, a trecut ziua, las'ca scriu maine". Cred ca la fel este si in cazul salariilor si pensiilor, ofera un alibi.

4. Salariu de 1.000 de euro pentru un director de banca este o gluma. Un nivel decent al salariilor in sistemul de stat induce normalitate pe toate palierele vietii economice si sociale. Dar repet, nu valoarea, nu cat de mari sunt salariille lui Ionut Popescu la Fondul Proprietatea sau al lui Ionut Costea la Eximbank conteaza, ci ceea ce fac oamenii acestia acolo unde sunt numiti. Caz real - un director de la o companie de stat din domeniul energiei dintr-o tara fost comunista are salariu si bonusuri anuale de ordinul milioanelor de euro; cum ar reactiona romanii la un director de la nou - infiintata Electra la stirea ca un director are in jur de 100.000 de euro pe luna? E mai bun un tembel inregimentat politic care comite pierderi de un milion de euro pe zi, dar e platit cu 1000 de euro pe luna, sau un director eficient, care ia salariu de 100.000 de luna dar face profit de un milion pe zi?

5. Concetrati-va pe ceea ce conteaza cu adevarat.

Ionut

De ce cred ca angajatii la stat (unii dintre ei) ar trebui sa primeasca salarii de mii de euro pe luna:

1. Pentru ca nu ar mai fi la fel de coruptibili. Nu ar mai fi sensibili la "atentii" de mii de euro sau zeci de mii de euro. Oricat de ciudat ar putea sa sune, o spaga de sute de mii de euro inseamna de cele mai multe ori un contract de multe milioane si zeci de milioane de euro, care atrage dupa sine si crearea de zeci sau chiar sute de locuri de munca.

2. Salariile de mii si zeci de mii de euro ar trebui sa existe in administratie si pentru a-i face pe cei care le castiga sa se dedice in exclusivitate acelui job. Daca un bancher de top sau sef de multinationala castiga pana la 20-30.000 de euro pe luna sau ajung chiar la un milion de euro pe an in functie de atingerea obiectivelor de performanta stabilite prin contract, nu vad niciun motiv pentru ca un functionar de top la stat (care are de luat decizii cu un impact mult mai mare decat ale unui manager de top de la multinationala) sa nu castige la fel de mult.

Important este insa ca la stat sa existe pe langa pachetele de performanta si pachete de neperformanta, adica sa ajunga in anumite situatii sa vina chiar cu bani de acasa daca nu sunt atinsi anumiti parametri.

3. Pentru ca atunci ar fi mai usor sa arate bine la intalniri, atunci cand coboara din masinile luxoase de multe zeci de mii de euro. Ma gandesc chiar ca n-ar fi rau ca cei cu salarii de mii si zeci de mii de euro sa fie obligati ca din aceste salarii mari sa isi cumpere macar 2-3 costume facute pe masura, sa mearga la cursuri de limbi straine si sa aiba si un abonament la sala, precum premierul Emil Boc. Hai sa fim sinceri: atat la stat cat si in mediul privat, imaginea e (aproape) totul. Dar o imagine impecabila costa.