Doua perechi de cromozomi
Tom Peters povesteste undeva despre generalul Norman Schwarzkopf, care povestea, la randul lui, in gluma cum este cu glumele. La un moment dat a ajuns intr-un punct, undeva pe la jumatatea carierei, in care rata glumele: uita poante, intarzia timpii, pierdea dezvoltarea fireasca a povestii comice. Firesc, nu radea nimeni. Pe urma s-a intamplat chestiunea comica, a devenit general si lumea a inceput sa rada in hohote la orice incercare, din aceea ratata din start, de gluma.
In spiritul rationamentelor speciale ale lui Lewis Carroll, putem deduce firesc, ca o stea mare si aurie pe gulerul camasii sporeste decisiv simtul umorului al unei persoane; asta daca nu am trai in ciudata lume de azi. Tom Peters spune, si n-are rost sa-mi mai bat capul sa gasesc o formulare mai altfel, ca trebuie, odata ajuns in top, sa fii atent la lingaii care rad in hohote la glumele tale si ca mai trebuie sa fii constient de faptul ca acolo, in top, vei incepe sa nu mai auzi adevarul adevarat.
Nu-i mare scofala sa descoperi cele de mai sus, asa, de principiu. Dar sa devii constient de greseala, sa inceapa sa-ti zgarie urechile anumite rasete este, cred, o scofala; am inceput sa ma gandesc la tema acestui editorial de vreo doua - trei saptamani incoace, dupa ce am luat la cunostinta opiniile unor cititori aparute la textul „Scriere subtire“, bazat pe lansarea MacBook Air. Oamenii au crezut ca am o problema cu Steve Jobs, cu produsul lansat sau cu capabilitatile tehnice ale acestuia. N-am.
Am in schimb o problema de principiu, repet, de principiu, cu toti cei ce isi anina de suflet oameni sau produse sau idei si inceteaza sa mai judece cu mintea proprie.
Altfel, ca Apple a lansat sau nu un produs inovator, ca totul va fi wireless sau nu, ca voi avea nevoie sau nu de cititor de medii optice, ca Jobs este sau nu cel mai tare CEO sunt interpretari si decizii strict personale.
Multi imi vor spune ca n-am dreptate si ca avem optiuni si beneficiem de ele si chiar se aplica. Asa o fi? Dar un caz in care nu discernamantul si alegerea, ci simplul, elementarul simt al vederii a fost inselat cum suna?
Undeva in deceniul al doilea al secolului trecut cercetatorii au ajuns la concluzia ca omul are 24 de perechi de cromozomi; primul a fost Theophilus Painter, dar observatiile sale, la microscop, au fost reluate de nenumarate ori si cei mai multi savanti au ajuns la acelasi rezultat. Foarte putini au „vazut“ un numar mai mic de cromozomi, intre 19 perechi si 23. Oricum, timp de mai bine de trei decenii, pentru lumea stiintifica faptul ca omul are, asemenea restului animalelor de pe Pamant, 24 de perechi de cromozomi a fost un adevar indiscutabil, iar cei cu mai putini au fost pusi la respect.
In 1956 evolutia tehnica a schimbat rezultatul: omul este un accident genetic si are numai 23 de perechi de cromozomi. Painter a devenit tinta a ironiilor, dar pe nedrept. Aceasta pentru ca nimeni nu s-a obosit sa numere atunci cand a fost cazul: ilustratiile din cartile tiparite in toata perioada aratau in mod clar 23 de perechi de cromozomi, chiar daca explicatiile de sub poze vorbeau de 24. Pe romaneste, Theophilus Painter o fi gresit, dar de ce sa plateasca pentru toti cei multi care 1) i-au preluat greseala pe neverificate si 2) i-au tras pumni in figura pentru ca i-a indus in eroare.
Oamenii se pot dovedi pur si simplu orbi, daca vor sa fie asa si se lasa orbiti. In urma cu trei saptamani spuneam ca oamenii nu inteleg nimic, indiferent de abilitatile pe care le au (si aici as vrea sa se inteleaga exact ce am vrut sa spun).
Uite, sa luam la analizat voluptatea crizei. Adica ardoarea cu care multi au inceput sa anunte criza economica pe care o traverseaza Romania, ca leul se prabuseste, ca mediul se inrautateste sau ca sistemul tuseste. Teoria mea este ca toti acesti tipi numara 24 de perechi de cromozomi in poze unde sunt numai 23. O criza este adica un eveniment care survine de regula pe neasteptate, declansat in baza unui factor-surpriza, politic sau economic. Si mai important, cred ca o criza este imprevizibila, chiar daca retrospectiv poate parea clara ca lumina zilei.
Nu avem de-a face cu nici o criza pentru indiscutabilul, mult prea argumentatul si de netagaduit motiv ca romanului nu-i ies crizele (o spun cat se poate de serios). Crizele sut traite de cei de fetisizeaza gratuit tot ce spune EL, indiferent cine va fi fiind el si care ar fi rostul lui pe lume, sa creeze laptopuri sau sa traseze conducte de gaze sau sa deseneze strategii cu TGV-uri pe ruta Paris - Bucuresti.
A admira pe cineva, a stabili un reper la care sa te raportezi e in regula; sa absolutizezi este gresit. Si intre cele doua e o diferenta de doi cromozomi amarati.
Urmărește Business Magazin

Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
-
Ce mai face George Soros la 94 de ani, „inamicul public" numărul 1 din România. Cine este Alexander Soros, urmașul lui, care a fost decorat de fostul președinte american Joe Biden în locul tatălui său. Scott Bessent, mâna dreaptă a lui Soros, alături de care a prăbușit lira sterlină, e acum ministru de Finanțe în SUA