N-am spus istorioara degeaba, are o legătură cu ce voi spune în continuare. Dar, înainte de orice, să trasăm ordonata şi abscisa textului: înţeleg că proiectul de buget al anului viitor nu se închide cu 5 - 6 miliarde de lei. De aici îndârjirea cu care premierul Ponta, şi nu numai, anunţă tot soiul de exerciţii de impozitare - pe piscine, pe locuri de parcare, prin eliminarea nuştiucăror excepţii. Ca un soi de exerciţiu am prins a mă gândi şi eu la mai multe posibilităţi de dobândire a sumei de bani necesari închiderii T-ului domnului Gherghina de la Finanţe.

Pentru facilitatea exerciţiului, să convertim cele 5-6 miliarde de lei într-un miliard de euro. Pentru restul de 200-300 de milioane de euro să admitem că există posibilitatea ca premierul şi fruntaşii guvernamentali să îi impună aparatului de stat să fure ceva mai puţin. Ceva mai puţin furt ar asigura, sunt convins, nu numai echilibrul bugetului, ci şi ceva kilometri de autostradă în plus, plus ceva şcoli şi spitale, sau ceva medicamente pentru bolnavi.

În legătură cu miliardul; uite, ce-ar fi ca prima măsură să fie lichidarea analfabetismului? The World Literacy Foundation estimează că neştiinţa de carte costă o naţiune cam 2% din PIB în fiecare an; o valoare uluitoare, dar fezabilă dacă e să ne gândim mai bine, iar la PIB-ul românesc ar fi chiar dublul sumei de care domnul Gherghina are nevoie. Şi România are destui neştiutori de carte, dovediţi sau nu, sute de mii de oameni care nu ştiu să citească şi să scrie şi milioane de oameni care nu pot înţelege un text scris.

Pagube de un miliard de euro apar în fiecare an de pe urma celor peste un milion de hectare de teren care rămân nelucrate. Punct.

Am mai putea câştiga miliardul acela dacă oamenii legii ar prinde vreo 1.000 de corupţi, fiecare cu câte o şpagă de un milion de euro. Scenariul pare SF, la fel cum este şi povestea cu analfabetismul, dar gândiţi-vă de câte şpăgi de un milion de euro aţi auzit în ultima vreme, la ce nivel şi, iarăşi, veţi vedea că este de fapt plauzibil.

Chemaţi acasă românii plecaţi din ţară în ultimii 20 de ani şi veţi/vom câştiga mai mult de un miliard de euro. De mai bine de două decenii România pierde câte un cetăţean la fiecare patru minute; mulţi dintre ei muncitori calificaţi, medici, ingineri, artişti, oameni în putere; cineva estima la un moment dat pierderile induse de plecarea acestora la 40 - 50 de miliarde de euro. Dacă un milion dintre ei s-ar întoarce acasă, cred că ar avea puterea de a schimba în bine ţara asta, obişnuiţi fiind cu rigori care ne lipsesc în mod uzual. Ar porni mici sau mari afaceri, ar schimba mentalităţi, ar cere servicii de calitate şi ar oferi competenţe pe care acum le plătim cu bani grei. Şi cel mai mare investitor străin din România, căpşunarul, s-ar transforma în cel mai mare investitor român.

O să mai pomenesc doar în treacăt de câştigurile care ar rezulta din eliminarea unei câtimi din economia informală, estimată între 20 şi 30% din PIB; este un subiect care a tot fost pomenit. La fel de pomenită este şi îmbunătăţirea colectării, de care am vorbit şi săptămâna trecută: România pierde peste 10 miliarde de euro pe an din TVA neîncasat - faţă de media Uniunii Europene, de 20%, la noi procentul este dublu şi mai bine, de circa 48%. La vecinii bulgari TVA pierdut este mult sub media europeană, doar 15%.

Soluţia creşterii taxelor şi impozitelor pentru umplerea golurilor bugetului a fost practicată de mai toate guvernele, indiferent de culoare şi de orientare; o uniformitate în gândire cumva înspăimântătoare în lipsa ei de raţiune. 

Aşa că vă prezint un tablou interesant, frumos, dar cumva înspăimântător în uniformitatea lui: îi aparţine Laviniei Fontana (1552 - 1614), prima doamnă a picturii mondiale, şi este portretul Biancăi degli Utili Maselli şi a şase dintre copiii săi.