De zece ani, de cand sunt in presa economica, aud cu obstinatie sintagma "Romaniei ii trebuie o strategie". Da, e adevarat, ii trebuie. Acum, mai mult ca niciodata. Si maine, cand va fi mai rau, mai mult ca acum.

Dar ceea ce mi se pare complet deplasat este ca aceasta sintagma sa fie rostita de consultanti vorbitori-din-carti-de-management-pe-care-le-citesc-pe-afara-sau-pe-net sau de manageri pe care atunci cand ii intrebi de strategia lor (sau de inputul LOR pe o strategie adoptata la sediul multinationalei pentru care lucreaza) dau din stanga in dreapta si raspund prin foarte profunde remarci de genul "important este sa ne identificam nisa de piata si sa o exploatam", "vom incerca sa fructificam orice oportunitate ne va oferi piata", "ne vom diferentia de competitorii nostri prin calitatea serviciilor". Frumos si, mai ales, original, nu?

Se tot vorbeste de ceva vreme - si, recunosc, suna tot mai interesant pe zi ce trece, in comparatie cu desfraul si habarnismul din administratia publica - de o strategie care sa priveasca guvernarea tarii ca o companie. Fara sentimente. Cu evaluari anuale, recompense in functie de diversi indicatori de performanta, apa calda si caldura pe masura putintei, case si masini doar pentru cei care pot plati si impozitele sau consumabilele aferente.

De partea cealalta, tocmai in aceste vremuri grele (oare? nu e doar o justificare pentru a nu face?), nu poate sa nu castige teren rolul social al statului, ca tatuc al nostru al tuturor, mai ales cand vezi emotia/lacrima din glasul/ochii pensionarului aflat la coada pentru reteta de medicamente compensate, al tanarului manager care si-a luat casa acum trei ani si ii cam sclipesc ochii cand se gandeste la ordonanta 50 si rate mai mici la casa sau a mitingarului care declara cu mana pe inima ca ar munci mai mult si mai bine daca ar fi platit mai bine.

Iar daca am ajuns la tatuc, nu putem trece cu vederea strategia aliantelor cu licuricii mai mici sau mai mari, cu cei care au banii (SUA), gazele (Rusia) sau puterea celor multi (China). Tot la capitolul "fa-te frate cu dracu'" pot fi incadrate si prezenta si sugestiile domnului Franks si ale delegatiei FMI, care n-ar prea vrea sa treaca cu vederea derapajele pe care statisticile le arata fata de proiectiile initiale, dar parca nici n-ar vrea sa nu imprumute (si implicit sa controleze mai bine ce se intampla in) Romania. In relatia cu FMI pare ca nimic nu s-a schimbat in ultimele aproape doua decenii, in afara faptului ca se discuta de alte sume. Si, poate mult mai mult par alb pentru cei care au trait pe propria piele acele vremuri.

Sigur ca aceiasi consultanti si manageri de care vorbeam mai sus ar spune acum ca in functie de strategiile de sus, de la nivel national, isi pot defini si ei strategiile specifice - pentru companii sau personale.

Dar ce ati zice daca MAREA STRATEGIE NATIONALA ar fi creata in sens invers? Adica nu capul tarii sa decida strategia, ci omul de rand. Stie omul de rand ce vrea sa i se intample in urmatorii 10-20 de ani? Probabil ca vrea sa ii fie mai bine, sa castige mai multi bani (eventual, dar nu obligatoriu, va fi chiar dispus sa munceasca pentru asta), sa beneficieze de ceea ce el numeste servicii medicale adecvate (chiar daca nu ar fi dispus sa plateasca mai mult pentru asta), sa aiba casa mult visata (si sa o plateasca in cinci-zece ani, cel mult, nu in 30 de ani de rate si sacrificii) si locul sau de parcare (cam prin fata scarii daca se poate, dar nu la 10.000-15.000 de euro, cat sunt locurile de parcare in noile complexuri imobiliare). Nu in ultimul rand, sa nu mai piarda atata timp in trafic din cauza proastei planificari (chiar daca ii ia fata vreunui "trist" de incepator, mai trece pe rosu din cand in cand sau blocheaza o intersectie cu buna stiinta pentru ca semaforul sau "e VERDE").

Cati dintre cei care au astfel de asteptari si-au pus la punct si o strategie pentru a le obtine altfel decat printr-un concurs de imprejurari?

Cand cei mai multi dintre romani vor intelege ca dincolo de strategia nationala este mult mai importanta STRATEGIA PERSONALA, atunci toate aceste discutii vor inceta. Sau abia atunci se va putea discuta, cu adevarat, de o STRATEGIE NATIONALA.