Vorbesc, fireste, despre starea bancilor. Cei cativa norocosi au acaparat majoritatea primelor pagini ale ziarelor, dupa ce multi au reactionat cu furie la spectacolul dat de Goldman Sachs, care a facut profituri record si a platit bonusuri imense tocmai intr-o vreme cand restul Americii, victima a furtunii de pe Wall Street, continua sa piarda locuri de munca.

Dar acesta nu e doar un simplu caz despre banci infloritoare in opozitie cu salariati nenorocosi: bancile care sunt implicate in creditare, nu in trading, sunt si ele in necaz. Cele mai notabile, Citigroup si Bank of America, care au descurajat discutiile despre nationalizare de la inceputul anului sustinand ca au redevenit profitabile, sunt acum - ati ghicit - din nou in situatia de a raporta pierderi.

Intrebati-i pe cei de la Goldman si va vor spune ca nu-i treaba nimanui altcuiva cat de mult castiga ei. Dar dupa cum spunea recent un critic: "Toate institutiile financiare care exista astazi au fost beneficiare, direct sau indirect, ale planului de salvare financiara platit cu mii de miliarde de dolari de catre contribuabili". Intr-adevar, Goldman a facut o gramada de bani din operatiuni de trading, dar a reusit sa ramana in joc datorita politicilor care au riscat sume imense pentru sectorul financiar, de la salvarea AIG pana la garantiile extinse oferite multora dintre obligatiunile detinute de Goldman.

Dar cine era acest acerb critic al bancilor? Nimeni altul decat Lawrence Summers, economistul-sef al administratiei Obama si unul dintre arhitectii politicii bancare a acestei administratii, care pana acum a constat in tratarea cu binisorul a institutiilor financiare si in a spera ca astfel ele isi vor reveni singure.

De unde schimbarea de atitudine? Oficialii administratiei s-au infuriat din cauza modului cum sectorul financiar, la doar cateva luni dupa ce a primit un pachet de salvare gigantic, face lobby acerb impotriva oricarei reforme serioase. Dar te intrebi oare ce s-ar fi asteptat cei din administratie sa se intample. Doar ei au urmat o politica moale, moale, oferind ajutor cu niste conditii sumare cand tot Wall Streetul era pe marginea prapastiei. Aceasta le-a lasat putine parghii de folosit in fata unor giganti ca Goldman Sachs, care acum fac - din nou - o gramada de bani.

Dar avem o problema si mai mare: in timp ce partea de negustorie a sectorului financiar, adica operatiunile de trading, sunt din nou foarte profitabile, partea sistemului bancar ce conteaza cu adevarat - creditarea, cea care alimenteza investitiile si crearea de locuri de munca - nu e deloc rentabila. Banci importante sunt in continuare slabite financiar si slabiciunea lor afecteaza economia pe de-a-ntregul.

S-ar putea sa va aduceti aminte ca mai pe la inceputul anului a fost o dezbatere majora despre cum ar trebui sa determinam bancile sa crediteze din nou. Unii analisti, inclusiv eu, au argumentat ca macar unele dintre bancile mari aveau nevoie de o injectie masiva de capital din fonduri publice si ca singurul lucru prin care putea fi obtinut acest lucru era nationalizarea temporara a bancilor aflate in dificultate. Dezbaterea s-a stins, insa, dupa ce Citigroup si Bank of America, cele mai slabe verigi ale sistemului bancar, au anuntat profituri surprinzatoare. Toate sunt pe calea cea buna, ni s-a spus, de-acum ca bancile au redevenit profitabile.

Dar s-a intamplat ceva ciudat pe drumul ce ducea la un sistem bancar fara probleme: acum doua saptamani, atat Citigroup, cat si Bank of America au anuntat pierderi pentru al treilea trimestru. Ce s-a intamplat?

O parte a raspunsului este ca acele profituri de mai inainte erau partial rodul imaginatiei contabililor. In sens mai extins, totusi, acum ne primim plata de la economia reala. In prima faza a crizei, oamenii de rand au fost pedepsiti de greselile celor de pe Wall Street; acum, problemele economice extinse, in special somajul care se mentine la cote ridicate, duc la pierderi masive pe creditele ipotecare si pe cardurile de credit.

Si sa va mai spun ceva: continua slabire a multor banci ajuta la perpetuarea problemelor economiei. Bancile raman refractare la creditare, iar creditul restrictionat, in special cel pentru micile afaceri, sta in calea acelei puternice reveniri de care avem nevoie.

Si acum ce facem? Summers insista ca administratia a facut ce trebuia: mai multe precautii luate de guvern pentru banii injectati, spune el, "nu ar fi fost o strategie folositoare pentru rezolvarea problemelor". Ma rog. In orice caz, este evident ca din punct de vedere politic, momentul pentru o actiune radicala in privinta bancilor a trecut.

Principala preocupare a momentului este de a face tot ce e posibil pentru sprijinirea infiintarii de locuri de munca. Cu putin noroc, asta va duce apoi la un cerc virtuos in care o economie ce se imbunatateste intareste si bancile, care apoi devin mai disponibile sa crediteze.

Dincolo de asta, avem neaparata nevoie sa impunem o reforma financiara eficienta. Pentru ca daca nu o facem, bancherii isi vor asuma in curand riscuri si mai mari decat in perioada premergatoare crizei. La urma urmei, lectia ultimelor luni e foarte clara: cand bancherii jongleaza cu banii celorlalti, noi nu avem decat o varianta - sa pierdem.