Ce va fi în 2024: Isărescu va rămâne la BNR, dar nu se ştie cine vine la Palatul Cotroceni, dobânzile vor scădea, dar nu atât de mult pe cât speră lumea, companiile vor începe să facă restructurări, iar salariile nu vor mai creşte, preţurile apartamentelor şi chiriilor vor creşte, chiar dacă piaţa rezidenţială va scădea în con-tinuare. (era unul dintre titlurile materialelor de opinie cu care a debutat anul 2024).

2024 a fost un an care a început cât de cât bine din punct de vedere economic - prognozele economice erau bune, defi-citul bugetar era în scădere, inflaţia şi dobânzile erau în scădere, salariile în creştere, investiţiile private şi publice erau pe creştere. Din punct de vedere social, ţara era liniştită, toată lumea se gândea unde să meargă în vacanţă, iar, în special, din punct de vedere politic, coaliţia PSD/PNL părea stabilă, iar unul dintre cei doi lideri ai acestor par-tide trebuia să fie noul preşedinte al României. Chiar dacă aveam 4-5 rânduri de alegeri, părea că nu vom avea probleme de stabilitate, nici politică, nici financiară, nici economică.

Dar din aprilie/mai, totul a început să crape. Relaţia dintre Ciolacu şi Ciucă s-a răcit. Nu se ştie cine pe cine a trădat, PSD şi PNL au început să nu se mai înţeleagă şi fiecare a luat-o pe cont propriu în alegeri. Preşedintele Iohannis era din ce în ce mai absent, trăindu-şi ultimele luni de mandat în avioane şi la golf. Deficitul bugetar a început să fie scăpat de sub control pe fondul majorării cheltuielilor bugetare, companiile private au început să-şi pună investiţiile pe hold, pe motiv că nu se ştie ce urmează cu taxele şi impozitele etc. Vara, toată lumea s-a dus în vacanţă, în speranţa că lucrurile se vor rezolva în toamnă. Dar a venit finalul de an cu un tsunami politic care nu a fost prevăzut de nimeni. Un personaj, Călin Georgescu, cu declaraţii populiste, mesianice, de naţionalism de tip Ceauşescu – „să nu stăm în genunchi în faţa nimănui” – venit din subteranele sociale ale României, a ieşit pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidenţiale şi a dat toată liniştea politică peste cap. Dacă ar fi fost numai liniştea politică, ar fi fost bine, dar apariţia lui Călin Georgescu cu retorica lui antisistem, cu retorica mesianică, a dat peste cap liniştea so-cială a României, toată liniştea din familie şi toată liniştea din cercul de prieteni. Imediat, pieţele valutară, mone-tară şi bursieră au reacţionat în sens negativ. România a ajuns pe prima pagină a întregii lumi, marii creditori şi in-vestitori au intrat în alertă, iar totul a culminat cu anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale cu două zile înainte de turul al doilea. Finalul de an ne găseşte cu o scenă politică tensionată, cu o coaliţie pro-europeană care încearcă să-şi strângă rândurile şi cu reluarea alegerilor prezidenţiale în primăvara anului viitor. Din punct de vedere financiar, economic şi de business, intrăm în 2025 pe o pojghiţă de gheaţă foarte subţire. Totul depinde de bugetul de stat, de deficitul bugetar, de capacitatea României de a se împrumuta şi, nu în ultimul rând, de dorinţa com-paniilor de a-şi derula activitatea normal şi de a da drumul la investiţii.

Înainte să vedem cum va fi 2025, ca în fiecare an, la Business Magazin, fac o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat prin titlurile tuturor editorialelor din această publicaţie, care au încercat să surprindă viaţa economică şi socială a companiilor, a corporatiştilor, a societăţii. Dacă vreţi să citiţi vreunul dintre aceste editoriale, puteţi da click pe site, pe titlul care vă atrage atenţia.

Până ne vom revedea în 2025 să aveţi sărbători liniştite, că avem nevoie!   

(cristian.hostiuc@zf.ro)

• Cum se face că românii cred că lucrurile merg prost în această ţară şi că România se duce într-o direcţie greşită, dar economia şi salariile au crescut?      • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”      • Toată lumea vrea să-mi dea bani, dar eu nu am nevoie de bani! Am nevoie de contracte!      • Prima gen-eraţie care nu s-a născut săracă      • România are nevoie de cât mai mulţi absolvenţi de facultate, aşa cum sunt ei      • Când dobânzile vor începe să scadă, preţurile apartamentelor vor începe să crească      • IT-iştii continuă să ceară salarii mai mari, dar nu înţeleg că piaţa s-a schimbat şi companiile nu mai aruncă cu bani, ci dimpotrivă, trebuie să taie bugetele salariale      

• Dacă nu te plimbi acum, atunci când?!      • Companiile încep să dea deoparte CV-urile candidaţilor care şi-au schimbat des jobul      • Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să nu sărăcească      • Ce se va întâmpla când angajaţii nu vor mai avea şefi în carne şi oase, ci doar aplicaţii şi algoritmi?      • Cor-poratiştii încep să îşi schimbe retorica: Multinaţionalele şi băncile raportează cele mai mari profituri, dar noi nu primim nimic. este moral, este corect, este echitabil?      • Am înţeles că singurul lucru care îi mai mo-tivează pe oameni sunt banii, dar cât poţi să mai creşti salariile?      • De ce să te duci să lucrezi la H&M la Lon-dra, pe 1.800 de lire sterline, când aceiaşi bani îi obţii la Bucureşti, într-o trattorie, şi ai costurile vieţii mult mai reduse, începând cu chiria?      • Cum putem să citim piaţa imobiliară: Din punct de vedere al accesibil-ităţii achiziţiei unui apartament, România, Bucureştiul sunt încă o piaţă ieftină, dar din punct de vedere al achiziţiei pentru investiţii, ca să câştigi din chirie şi creşterea valorii proprietăţii, piaţa nu este aşa spectacu-loasă      • Angajaţii sunt importanţi pentru o companie atâta timp cât firma are rezultate şi acţionarii sunt mulţumiţi sau până când nu îmbătrânesc      • Companiile româneşti au început să se bată parte în parte cu multinaţionalele pentru recrutarea de creiere româneşti      • Bucureştiul a ajuns mult mai internaţional decât ne dăm noi seama      • Cei mai doriţi angajatori faţă în faţă cu procesele de restructurare şi concediere a an-gajaţilor. Ce efect au asupra companiilor      • Pentru cei care se întreabă ce ne-a adus intrarea în UE, că tot trebuie să mergem weekendul viitor la vot, să ne uităm la cifre şi la banii care au intrat în România, nu la re-torică      • Cum este să treci peste noapte de la „eu nu vin la interviu fără 1.000-1.500 de euro pe lună” la salariul minim pe economie      • Paradoxul noii generaţii: Cu cât vor fi mai internaţionali ca deschidere, cu atât se vor regăsi mai mult într-o retorică politică antisistem, antioccident      • Unde ai vrea să te naşti? Unde ai vrea să faci şcoala? Unde ai vrea să faci facultatea? Unde ai vrea să munceşti? Unde ai vrea să îmbătrâneşti?      • Cum să ne pregătim pentru revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, mai ales după re-tragerea lui Biden: poate n-ar fi rău să-l invităm din nou pe Donald Trump Jr. în România să vâneze urşi, că tot avem prea mulţi      • Cum bântuie fantoma lui Ceauşescu printr-o cafenea Starbucks      • Ce va urma dacă lumea globalizării se va sfârşi?      • Corporatiştii români sunt biciuiţi profesional de corporaţii şi chiar le place să fie biciuiţi pentru că astfel le este validată ideea că sunt importanţi      • Diploma, liceul, facultatea, notele, profesorul, CV-ul contează din ce în ce mai mult      • Cum ar putea Bucureştiul să fie un oraş care să atragă creiere din alte ţări      • În piaţă sunt bani, dar sunt prea puţine echipe de management      • Am ajuns într-o situaţie paradoxală: România, românii au bani dar nu au suficiente oportunităţi de investiţii, aşa că an-treprenorii preferă să-şi ţină banii la bancă, în titluri de stat sau să investească în afară. Guvernul ucide iniţia-tivele antreprenoriale private prin creşterea birocraţiei statului, prin dobânzile mari pe care le oferă pentru creşterea cheltuielilor publice      

• După 20 de ani: Ce ar fi businessul românesc fără voi, dar şi fără noi?!      • Cum trebuie să fie un CEO în ziua de astăzi      • Cum a fost atunci, cum este acum, nu ştim unde vom fi peste 20 de ani, dar povestea antrepren-orilor români, povestea businessurilor/brandurilor/companiilor româneşti trebuie scrisă      • Oraşele se de-gradează pentru că statul ţine clădirile statului prizoniere unei mentalităţi de stat      • Marele câştig al com-paniilor în 2024 a fost reducerea fluctuaţiei de personal      • De unde vine puterea platformelor sociale. De ce românii au adoptat atât de repede TikTok      • Care este personalitatea anului 2024?