Este uimitor cum un tanar de 27 de ani, aproape necunoscut in mediile politice sau in presa, ajunge in cateva ore un personaj care influenteaza marile trusturi de presa. Il cheama Keith Urbahn, a fost ofiter de informatii in marina americana, iar acum este seful de cabinet al fostului secretar de stat al apararii Donald Rumsfeld. In seara zilei de 1 mai Keith se relaxa si tocmai postase un tweet despre un meci de hochei cand a fost sunat de un producator de stiri al unei retele de televiziune, pe care il caracterizeaza ca fiind bine "conectat". Acesta solicita un interviu in direct cu dl. Rumsfeld pentru o reactie privind presupusa (la acea ora) ucidere a lui Osama ben Laden. Urbahn l-a refuzat motivand, pe buna dreptate, ca o reactie ar fi prematura. Insa in urmatoarele minute a postat un tweet care avea sa aiba o rezonanta extraordinara: "O persoana de incredere mi-a spus ca l-au ucis pe Osama ben Laden. Hot damn".

In urmatorul minut tweet-ul a fost re-postat de 80 de ori, ajungand astfel si la reporterul Brian Stelter de la New York Times. Dupa inca un minut pe Twitter circulau 300 de mesaje care reproduceau textul lui Urbahn si este de presupus ca toata mass-media americana l-a receptionat. La acel moment nu exista inca nicio reactie oficiala, dar, spre deosebire de publicul larg, oamenii de presa au aflat cine este Keith Urbahn si au presupus ca acesta nu ar fi riscat sa-si compromita seful trimitand o informatie falsa. Dupa doua ore departamentul de comunicare al Casei Albe a trimis corporatiilor de presa un e-mail care cuprindea doar trei cuvinte: "Get to work". Oarecum criptic, dar este evident ca oamenii presedintelui deja stiau ca tweet-ul lui Urbahn fusese receptionat, iar acest "la treaba" era o confirmare neoficiala, care dadea startul in redactii pentru realizarea materialelor. In acelasi timp Dan Pfeiffer (numit "the WH official serial tweeter") a postat anuntul ca presedintele se va adresa natiunii in mai putin de o ora.

Abia acum incepe adevarata nebunie pe Twitter. Milioane de oameni incep sa speculeze despre anuntul presedintelui, principalele ipoteze fiind demisia lui Gaddafi sau inceperea operatiunilor la sol in Libia, dar tweet-ul initial postat de Keith Urbahn este redescoperit si schimba optica generala. Ne putem doar imagina cam ce se intampla in marile redactii de stiri, jurnalistii cautand cu disperare o sursa alternativa. In cele din urma New York Time publica in editia online o stire de un rand despre uciderea lui ben Laden, dupa zece minute adaugand o poza si plasand stirea pe prima pagina. In mai putin de cinci minute toate cele trei mari retele de televiziune isi intrerupeau emisiunile pentru "breaking news" si preluau informatia din NYT.

Compania Social Flow, care a analizat fluxurile Twitter, a constatat ca intre anuntul privind discursul presedintelui si momentul cand a acesta a inceput (deci mai putin de doua ore) s-au schimbat peste 15 milioane de mesaje pe acest subiect, in conditiile in care traficul mediu zilnic total pe Twitter este de 140 de milioane de mesaje. Ceea ce este insa absolut spectaculos ca performanta de presa este ca la 90 de minute dupa ce presedintele Obama a inceput sa vorbeasca, New York Times inchidea editia pentru coasta de est, incluzand o sectiune de 10 pagini despre moartea lui ben Laden.

Intr-un interesant articol publicat in The Guardian, Frédéric Filloux considera ca doua sunt lectiile pe care presa merita sa le invete din povestea acestei stiri. Prima este ca retelele sociale si mai ales Twitter au devenit unelte extrem de importante pentru jurnalisti, dar aceasta nu este inca de ajuns. Pentru a fi cu adevarat eficient, micro-blogging-ul trebuie utilizat intr-o maniera profesionala, ceea ce implica stabilirea unui asa-numit index al credibilitatii. In acest caz particular, a contat foarte mult pozitia lui Keith Urbahn in staff-ul lui Donald Rumsfeld printr-un soi de transfer de credibilitate, dar acest fel de deductii ar functiona mai usor daca ar fi formalizate.

A doua observatie este ca notiunea de editie (si, alaturi, cea de "termen de predare") a devenit desueta si singura varianta viabila se bazeaza pe publicarea online, care poate functiona in timp real. Masuratorile au aratat ca vanzarile in standuri nu scad (editiile fiind piese de colectie), in schimb strategia de distributie pentru tablete trebuie schimbata, astfel incat sa reflecte aceasta dinamica. Probabil ca in curand fiecare ziar pe iPad va veni in doua forme: editia tiparita si editia in timp real, rivalizand in promptitudine cu televiziunea.