În momentul de faţă, Marea Britanie are următoarele variante: fie părăseşte Uniunea Europeană pe 29 martie (data propusă la momentul activării articolului 50) fără un acord, fie cere o extindere a perioadei de negocieri. Mai există şi cea de-a treia variantă, aceea în care parlamentul britanic decide organizarea unui nou referendum legat de ieşirea din Uniunea Europeană.

În acest ultim caz, însă, lucrurile pot lua o întorsătură ciudată, pentru că deşi sondajele de opinie arată că majoritatea s-ar exprima în favoarea anulării referendumului iniţial, din 2016, există şi posibilitatea ca votanţii să aleagă, pentru a doua oară, Brexitul. Consecinţele sunt greu de estimat, dar am avea două certitudini: am avea parte de alegeri anticipate, iar decizia de a ieşi din blocul comunitar nu ar mai putea fi contestată. Cât despre calendarul evenimentelor, acesta este aproape imposibil de prevăzut.

Revin la variantele probabile, şi anume ieşirea fără un acord sau extinderea perioadei de negocieri.

În primul scenariu, legislatorii britanici ar trebui să modifice majoritatea normelor fiscale existente şi care funcţionează de mai bine de 46 de ani. Exporturile şi importurile ar fi taxate, accesul produselor pe piaţa unică europeană ar fi restricţionat (şi vorbim de o piaţă de sute de milioane de consumatori); preţurile produselor comercializate intern ar creşte în mod semnificativ, iar tarifele preferenţiale la anumite tipuri de servicii (vorbim în primul rând de telecomunicaţii) ar dispărea. Dincolo de economie, care va „încasa” cele mai puternice lovituri, există şi numeroase alte aspecte, precum cel social - oamenii nu vor mai putea circula liber în Europa, iar statutul britanicilor plecaţi să muncească în afara Regatului Unit ar fi unul incert.

Şi ajungem astfel la una dintre cele mai importante probleme, şi anume graniţa dintre Irlanda şi Irlanda de Nord. Punctul vamal ar trebui instalat pentru că Irlanda de Nord ar ieşi din Uniunea Europeană, iar Irlanda ar rămâne.

Şi chiar dacă Irlanda de Nord e parte a Regatului Unit al Marii Britanii iar Irlanda este un stat separat, numeroase familii de irlandezi sunt "împrăştiate" în cele două teritorii; apariţia unei graniţe închise ar fi o schimbare de neconceput pentru acestea.Pentru a înţelege gravitatea situaţiei, închipuiţi-vă că între România şi Republica Moldova nu ar exista graniţă timp de zeci de ani, iar apoi s-ar pune problema instaurării punctelor de control vamal.

Graniţa în cauză a fost şi un punct fierbinte în timpul negocierilor dintre guvernul May şi reprezentanţii Uniunii. Variantă agreată a fost ca graniţa să rămână deschisă pentru o perioadă chiar şi după Brexit, găsindu-se ulterior soluţii pentru a securiza frontiera blocului comunitar. Această soluţie e însă valabilă doar pe baza unui acord - şi ajungem, astfel, la ultimul scenariu: acela în care guvernul condus de Theresa May cere o prelungire a perioadei de negociere.

E un scenariu ce pare probabil după ce Casa Comunelor din parlamentul britanic a respins, pentru a doua oară, acordul negociat de May cu reprezentanţii UE. Dacă scenariul devine realitate, el dispare implicit şi lasă loc unei alte posibile urmări: obţinerea unor avantaje din partea UE şi ieşirea Regatului Unit cu un acord care să mulţumească pe toată lumea. Şansele ca asta să se întâmple, însă, sunt apropiate de zero. Fără a intra prea mult în detalii, amintesc că Uniunea Europeană are tot interesul ca ieşirii britanicilor din UE să descurajeze orice alte iniţiative similare – fie ele venite din Austria, Polonia, Ungaria sau chiar Olanda.

O extindere a negocierilor ar genera, însă, chiar mai multe semne de întrebare – spre exemplu, cum se vor desfăşura alegerile europarlamentare de la finalul lunii mai.

În concluzie, schema arată în felul următor: Marea Britanie poate ieşi fără acord sau poate cere o prelungire a perioadei de negociere. Dacă data de 29 martie rămâne valabilă, economia va fi lovită din plin; dacă vor exista noi negocieri, e posibil ca britanicii să obţină un nou acord, dar puţin probabil ca acesta să fie mai bun decât cel existent. În fine, există şi varianta unui nou referendum – dar câţi dintre noi credem că acesta chiar va fi organizat?