Nu cred că cineva a putut să rezume cel mai bine situaţia IT-ului din România, domeniul cu care ne mândrim peste tot, decât Tugrul Tekbulut, cofondator al grupului Logo din Turcia, care a cumpărat firma românească TotalSoft.

”Piaţa din România nu este antreprenorială, aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de Turcia. Aici, în Turcia, nu găsim oameni pentru că toată lumea vrea să fie următorul Bill Gates. În România nu este aşa şi acest lucru este în favoarea noastră, pentru că putem găsi oameni buni; nimeni nu vrea să fie Bill Gates“.

El a spus într-o discuţie cu Ziarul Financiar că românii sunt mai bine pregătiţi, dar nu îşi asumă mai multe riscuri. ”Calitatea resurselor umane din România este foarte bună; în medie, calitatea absolvenţilor este mai bună decât cea din Turcia. Oamenii nu îşi asumă însă mai multe riscuri, este o diferenţă culturală, cred.“

Este un adevăr care poate să doară: românii vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates.

România are peste 100.000 de IT-işti, cea mai mare parte dintre ei lucrând pentru Bill Gates (Microsoft), Larry Ellison (Oracle), IBM, Deutsche Bank, ING etc. Avem prea puţine cazuri în care programatori români, IT-işti, antreprenori români au vrut să facă ceva mare, s-au gândit la un produs scalabil din prima care să cucerească lumea. Aici am putea să includem familia Talpeş, cu Bitdefender, care reuşesc să controleze compania după 27 de ani (cu 60% din acţiuni), Netopia, compania de plăţi controlată de Antonio Eram, sau UiPath, controlat de Daniel Dines, considerat cel mai de viitor start-up românesc, care ar putea să valoreze un miliard de dolari (optimizează prin roboţi procesele repetitive).

Radu Georgescu a avut antivirusul RAV, pe care l-a vândut către Microsoft la începutul anilor 2000, iar băieţii de la Cluj, Sergiu Biriş, care a ieşit pe parcurs din afacere, şi Andrei Dunca, s-au predat iniţial unor investitori de la Londra, după care au mers în Silicon Valley pentru a ajunge cu LiveRail în curtea lui Facebook pentru 500 de milioane de dolari (bineînţeles că din toată suma Andrei Dunca a luat doar o mică parte). După doi ani, Facebook i-a închis, iar echipa, în principal formată din români, s-a împrăştiat în întreaga lume.

Totuşi, de ce IT-iştii români nu ţintesc mai sus decât a lucra pentru un gigant extern?

O explicaţie este legată de faptul că au salarii prea mari pe poziţiile actuale şi, în consecinţă, nu sunt muritori de foame. Când Bill Gates te plăteşte cu 2.000-4.000 de dolari net în România, nu ştiu dacă mai ai energie şi determinare să laşi poziţia deţinută ca să te apuci de un start-up care nu ştii unde va ajunge.

Când companiile din IT nu ştiu ce să mai facă pentru a îşi mai ţine programatorii – şeful BMW România spune că firmele din această industrie au ajuns să ofere bonusuri câte un BMW angajaţilor de top, nu numai directorilor din prima linie – nimeni nu se mai gândeşte să o ia pe cont propriu, să caute el angajaţi, să tremure pentru încasarea facturilor. Asta dacă găseşte de lucru; sau să consume mii de euro lunar din banii lui de acasă pentru a plăti salariile, chiar dacă nu vede un viitor promiţător.

Câţi dintre voi, care sunteţi IT-işti şi credeţi că aveţi o idee care poate să ajungă în lumea întreagă, lăsaţi jobul din mână, unde salariul intră la timp, pentru o aventură unde falimentul este mai probabil decât succesul?

Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă convingeţi prietenii să vină alături de voi, fără să fie plătiţi, ci doar cu o promisiune deşartă de a încasa ”câteva milioane“ dacă produsul sau serviciul creat va avea succes? Mai mult decât atât, cine ar accepta să lucreze pentru voi în aceste condiţii? (Apropo, articole despre Microsoft povestesc că secretara lui Bill Gates a fost plătită mulţi ani de zile în acţiuni, pentru că firma nu avea bani, şi a ajuns milionară când s-a listat la bursă.)

În aceste condiţii, este mai bine să lucrezi pentru Bill Gates, pentru că nu rişti nimic.

O altă explicaţie este legată de faptul că mediul din România nu încurajează start-up-urile în general, nu numai pe cele din IT. Probabil că dacă statul ar face trei parcuri de IT, în care doar să vii, să lucrezi acolo pe baza unei promisiuni că peste 10 ani, dacă produsul tău va avea succes, vei da înapoi o parte din bani statului, am mai avea o şansă să iasă un Bill Gates.

Israelul a găsit o soluţie în urmă cu 30 de ani iar acum culege roadele, firmele israeliene ajungând pe Wall Street cu evaluări de miliarde de dolari, fiind cele mai bune în soluţii de securitate. Pericolul războiului şi atentatelor i-a mânat pe israelieni să facă performanţă în acest sector.

Atât timp cât IT-iştii români nu vor muri de foame, nu va ieşi un Bill Gates dintre ei.

Cinic vorbind, ca să se întâmple acest lucru ar trebui ca Oracle, IBM, Microsoft să plece din România şi să îi lase fără job. De foame, unii dintre ei vor încerca să devină antreprenori, să cucerească lumea şi să fie ca Bill Gates.