GML, HOLDINGUL PRINCIPALILOR ACŢIONARI AI IUKOS, CERUSE INSTANŢEI DAUNE DE 114 MILIARDE DE DOLARI PENTRU PIERDEREA COMPANIEI, CARE ÎN 2003 ERA CEL MAI MARE PRODUCĂTOR DE PETROL DIN RUSIA, AVEA CIRCA 100.000 DE ANGAJAŢI, ŞASE RAFINĂRII MARI ŞI O CAPITALIZARE DE CIRCA 33 DE MILIARDE DE DOLARI.

Verdictul ar trebui să aducă aminte că Putin nu era în urmă cu zece ani diferit faţă de omul care a anexat în martie regiunea Crimeea şi susţine în prezent separatiştii proruşi din estul Ucrainei.

Tribunalul de artbitraj a fost condus de Yves Fortier, fostul reprezentant al Canadei la Consiliul de Securitate al ONU şi fost preşedinte al Consiliului. Federaţia Rusă l-a numit ca judecător pe Stephen Schwebel, fost preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie, iar reclamanţii pe Charles Poncet, partener la CMS von Erlach Poncet, o mare firmă de avocatură specializată în taxe din Geneva.

JUSTIŢIE POETICĂ

”Există şi o anumită justiţie poetică în decizia tribunalului. Chiar dacă a fost publicată la sfârşitul lunii iulie, hotărârea a fost luată în Olanda la numai o zi de la doborârea aeronavei Malaysia Airlines MH17, din câte se pare de către rebeli proruşi, în estul Ucrainei. Olanda a avut mai multe victime în acel avion decât oricare altă ţară„, scrie Leonid Bershidsky, editorialist la Bloomberg.

Deşi fără legătură cu actuala atitudine agresivă a lui Putin, decizia îl pedepseşte pe liderul rus pentru o abordare similară în perioada 2000-2008.

După ce a preluat puterea de la fostul preşedinte Boris Elţîn, Putin s-a luptat din răsputeri să arate cine este şeful. Oligarhii îmbogăţiţi sub Elţîn erau consideraţi mai puternici decât Kremlinul. În toamna anului 2003, Putin se afla în plină ofensivă, după ce l-a băgat la închisoare pe cel mai bogat dintre aceştia, Mihail Hodorkosvki, fondatorul Iukos, sub acuzaţii de evaziune fiscală.

Ceea ce a păţit Hodorkovski i-a făcut pe oligarhi atât de docili, încât Putin nu a fost nevoit să mai dea un nou exemplu.

Hodorkovski, eliberat pe neaşteptate în decembrie de Putin şi în prezent aflat în Elveţia, a declarat că procurorii ruşi au făcut prostia de a nu-i pune sub sechestru averea personală în timpul investigaţiilor, ceea ce i-a permis să-şi vândă participaţia deţinută la Iukos partenerilor de afacere.

Noii acţionari, conduşi de Leonid Nevzlin - partener al lui Hodorkovski, în prezent aflat în Israel -, au continuat să lupte cu statul. mpovărată de pretenţii ale autorităţilor pentru plata de taxe în valoare de multe miliarde, Iukos a vândut la comandă activele pe care le deţinea, iar acestea au fost ulterior preluate la preţuri foarte mici de compania de stat Rosneft, în prezent cel mai mare producător de petrol din Rusia.

În timp ce Hodorkovski cosea mănuşi închis în gulagul rusesc, Nevzlin şi mai mulţi foşti directori ai Iukos au deschis procesul la Haga, susţinând că au fost expropriaţi de statul rus. Rusia a argumentat că tribunalul nu are jurisdicţie, dar şi că Iukos a dat faliment pentru că nu a plătit taxele. Tribunalul a ajuns la concluzia că Iukos avea, într-adevăr, unele probleme la plata taxelor, dar că acestea au fost folosite ca pretext pentru a falimenta compania şi a-i redistribui activele.

Cele 50 de miliarde de dolari reprezintă circa 2,4% din PIB al Rusiei, în timp ce sancţiunile impuse în contextul crizei din Ucraina ar putea avea un impact negativ asupra economiei de circa 1-1,5% din PIB. Acestea sunt însă doar estimări, în timp ce sentinţa tribunalului se referă la o sumă uriaşă pe care Rusia trebuie să o plătească până la 1 ianuarie 2015.

Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a promis că decizia va fi atacată pe toate căile posibile, dar dacă aceasta rămâne, proprietăţile din străinătate ale Rusiei ar putea fi confiscate pentru a plăti compensaţiile.