Motoarele create de Maybach sunt considerate cele mai sofisticate motoare ale secolului XIX, invenţiile lui fiind indispensabile pentru orice model al producătorilor de automobile din toată lumea. Wilhelm Maybach s-a născut în 1846, în Heilbronn, din regiunea germană Baden-Württemberg, într-o familie de tâmplari.

Opt ani mai târziu, s-a mutat împreună cu familia în apropiere de Stuttgart. Ambii săi părinţi au murit şi instituţia filantropică Reutlingen l-a luat pe Maybach ca student. Fondatorul acesteia, Gustav Werner, a descoperit înclinaţiile tehnice ale lui Maybach şi l-a trimis ca ucenic într-un atelier de inginerie. Până la vârsta de 19 ani, devenise inginer calificat. Managerul atelierului, Gottlieb Daimler, în vârstă de 29 de ani, a observat eforturile lui şi l-a luat drept asistentul său principal.

În 1869, Maybach şi Daimler s-au angajat într-o companie producătoare de locomotive, unde Daimler ocupa funcţia de membru al comitetului executiv. În 1972, Daimler s-a mutat într-o companie producătoare de motoare din Köln. Nikolaus Otto, unul dintre proprietarii companiei, s-a concentrat pe dezvoltarea motoarelor împreună cu Daimler, iar Maybach s-a alăturat echipei ca şef de design. În 1880, Daimler şi Otto au avut neînţelegeri ce au determinat plecarea lui Daimler din companie.

Cu banii obţinuţi în urma plecării, Daimler şi-a cumpărat o casă, lângă care a construit un atelier. Maybach l-a urmat, iar cei doi au început să lucreze la propriile motoare. Până la sfârşitul anului 1885, Maybach şi Daimler au dezvoltat primul lor motor, privit în prezent drept un precursor al motoarelor moderne pe benzină. Câteva luni mai târziu, au instalat o versiune mai mică a motorului pe o bicicletă şi au creat prima motocicletă din lume, pe care Maybach a condus-o trei kilometri, atingând o viteză maximă de 12 km/oră. Au demonstrat ulterior că motorul lor poate fi folosit în multe moduri: pe bărci, pe maşini de stradă, în aer.

Vânzările lor au crescut, mai ales pentru Barca Neckar cu motor. În 1889, cei doi au construit primul autovehicul pe care l-au creat de la zero, iar, un an mai târziu, au fondat Daimler Motoren Gesellshaft. În următorul deceniu, DMG s-a extins, vânzând motoare de la Moscova la New York.  Totuşi, se considera că producţia de automobile nu va fi profitabilă, astfel că DMG şi Deutz-AG au fuzionat, în pofida neînţelegerilor lui Daimler cu Otto. În 1895, Maybach a creat prototipul Daimler-Mercedes, marca Mercedes-Jellinke, după numele fiicei lui Emil Jellinek, un dealer austriac ce a cumpărat 36 de automobile de la ei, cu scopul de a-i convinge să facă designul pentru o nouă maşină de curse pentru el. 

În 1900, Maybach a avut primul contact cu Ferdinand von Zeppelin, care voia să îmbunătăţească motorul aeronavei Zeppelin LZ1. Contele a fondat compania Luftschiffbau Zeppelin, iar Wilhelm Maybach a devenit asistent tehnic în cadrul unei subsidiare a acesteia, alături de Karl Benz, care era manager tehnic. În 1912, subsidiara a primit numele Maybach Motorenbau (Compania de construcţii de motor Maybach). În 1916, au dezvoltat o aeronavă ce s-a vândut înainte de sfârşitul Primului Război Mondial în număr de 2.000 de unităţi.

După Primul Război Mondial, tratatul de la Versailles a interzis producţia de aeronave în Germania, aşa că Maybach s-a întors spre producţia de motoare diesel de mare viteză pentru uz naval şi rutier, cât şi către motoarele de benzină pentru automobile. Datorită unui contract nefavorabil, a început să producă şi automobile, iar primul automobil Maybach W3 a fost lansat în 1921.