Primul fapt: Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior la KazMunaiGaz (KMG) International, a declarat, marţi, că guvernul Ponta abia finalizează o “strategie de achiziţie” a pachetului de 26,69% din pachetul de acţiuni la Rompetrol. După ce apare “strategia”, ar mai dura circa zece luni până când se finalizeză tranzacţia, iar statul român va încasa cele 200 milioane de dolari promişi prin memorandumul aprobat de guvernul Ponta în ianuarie 2014.

Al doilea fapt: Cu o zi înainte de acest anunţ ale celor de la KMG, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de intrare în insolvenţă depusă de Rompetrol SA.

După opinia mea, aceste fapte arată că guvernul Ponta şi cei de la KMG s-au înţeles din priviri să tragă de timp, să nu pună în aplicare ceea ce scrie în memorandum şi să lase această bombă cu ceas în braţele viitorului Executiv, care va rezulta din alegerile din 2016. La 17 luni de la apariţia în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern 35/ 2014 denumite pompos „pentru aprobarea tranzacţiei convenite la 15 februarie 2013 prin „Memorandumul de înţelegere“ încheiat între statul român şi The Rompetrol Grup N.V., precum şi a unor măsuri pentru implementarea acesteia”, nu există încă o “strategie”? Dar de ce este nevoie de o strategie aprobată de Guvern? Tentativa celor de la KMG de a intra în insolvenţă arată că vor să achite cât mai târziu suma de 200 de milioane USD promisă pentru pachetul de 26,69% din acţiunile deţinute acum de statul român, eventual să creeze un context pentru a plăti chiar mai puţin, iar promisul fond de investiţii de un miliard de dolari putem să-l considerăm istorie. Oricum, memorandumul prevede că doar Rompetrol decide în ce proiecte se investesc banii din acest fond, deşi statul român va deţine 20% din acţiuni.

Am scris relativ frecvent despre situaţia de la Petromidia, pentru că mi se pare incredibilă indiferenţa mediului politic la această escrocherie în care statul român pierde sute de milioane de dolari. Am încasat o primă păcăleală atunci când Dinu Patriciu a cumpărat pe mai nimic rafinăria, promiţând că va achita datoriile. Nu a făcut-o. Am fost înşelaţi a doua oară în 2003, când guvernul Adrian Năstase a emis o ordonanţă de urgenţă prin care convertea datoriile Petromidia în acţiuni. Acum, în 2015, suntem pe cale să fim păcăliţi din nou şi pare că acceptăm această nouă situaţie cu o resemnare mioritică. Este vorba de mai mult decât despre bani în această istorie: este vorba de faptul că statul român se lasă jumulit cu plăcere şi mulţi falşi investitori vor încerca să copieze reţeta Petromidia. Dacă nu apare un scandal public, iar DNA-ul pare legat de mâini şi de picioare pentru că totul este acoperit legal printr-o hotărâre de guvern, nu va trece mult timp până când situaţia se va repeta.

În loc de concluzie: dincolo de situaţia de la Petromidia, tot sectorul energetic pare încremenit într-o totală lipsă de viziune şi proiecte. România, prin guvernul Ponta şi prin ministrul Andrei Gerea, face tot posibilul să rateze toate oportunităţile din domeniu. Nu vreau să mai intru acum în detalii, poate cu alt prilej. Vă invit doar să vă uitaţi la modul în care un politruc din PSD, Laurenţiu Ciurel, îngroapă Complexul Energetic Oltenia, iar viitorul Executiv va aduna cioburile, exact aşa cum se întâmplă la Oltchim după dezastruosul joc Ponta-Dan Diaconescu din vara lui 2012.

Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.