Prăbuşirea pieţei bursiere din China, care s-a soldat cu o gaură de 6 trilioane de dolari şi care se întinde pe o perioadă de trei ani, dezvăluie un adevăr dureros pentru guvernul preşedintelui Xi Jinping: Oamenii sunt deznădăjduiţi în ceea ce priveşte perspectivele celei de-a doua mari economii a lumii, iar pesimismul lor devine din ce în ce mai greu de ignorat, scrie Bloomberg.

Investitorii s-au debarasat în masă de acţiunile chinezeşti, ceea ce a dus la o scădere brutală cu 40% a indicelui bursier CSI 300. Un pachet guvernamental de salvare este în curs de examinare, iar suma pusă de guvern pe masă se ridică la 280 miliarde de dolari.

Cu toate acestea, atât investitorii internaţionali cât şi cei retail rămân sceptici privind succesul măsurilor şi posibilitatea unei reveniri solide a economiei.

În comparaţie cu criza imobiliară şi cu provocările demografice ale ţării, o prăbuşire a pieţei bursiere ar putea părea o problemă relativ superficială. Acţiunile reprezintă o fracţiune din averea gospodăriilor, la fel ca şi proprietăţile imobiliare, şi nu există semne de risc sistemic care ar putea pune în pericol stabilitatea financiară.

Dar, într-o ţară în care controlul guvernului asupra comentariilor financiare şi a datelor economice este din ce în ce mai strict, pieţele reprezintă un memento public al problemelor care afectează economia reală, de la prăbuşirea preţurilor locuinţelor la creşterea tensiunilor comerciale. Selloff-ul masiv riscă să reducă cheltuielile de consum şi investiţiile întreprinderilor, agravând şi mai mult problemele economiei.

A trecut aproape un deceniu de la ultima dată când autorităţile chineze s-au arătat atât de îngrijorate de piaţa bursieră a ţării. Dar contextul economic din 2015 a fost foarte diferit.

La acea vreme, guvernul era pregătit să injecteze stimulente masive şi în principalul motor al economiei, sectorul imobiliar. Acesta a pus la dispoziţie peste 3.000 de miliarde de yuani din banii băncii centrale pentru demolarea vechilor clădiri de apartamente şi pentru construirea şi vânzarea unora noi. Autorităţile au redus drastic ratele dobânzilor, stimulând cheltuielile de consum şi investiţiile întreprinderilor. Politica celor doi copii a fost introdusă în luna octombrie a aceluiaşi an, revigorând interesul investitorilor pentru ţară. Iar datele oficiale au plasat creşterea PIB-ului pentru anul în curs la 7%.

În 2023, economia şi-a atins obiectivul de creştere anuală de aproximativ 5% - dar a înregistrat şi cea mai gravă criză deflaţionistă de la criza financiară asiatică încoace. Preţurile locuinţelor au scăzut cel mai mult în decembrie din ultimii aproape nouă ani. Exporturile au întâmpinat dificultăţi, populaţia este în scădere şi există o armată vastă de absolvenţi fără loc de muncă.

Mai important, deşi autorităţile par dispuse să intervină pentru a sprijini piaţa, acestea au indicat în mod clar că se îndepărtează de utilizarea stimulentelor alimentate de datorie pentru a stimula creşterea sectorului imobiliar şi a economiei în general. Măsurile de politică au fost modeste, securitatea naţională devine o prioritate la fel de importantă ca şi creşterea economică, iar semnele că puterea este din ce în ce mai concentrată la vârful Partidului Comunist sugerează că oficialii guvernamentali ar putea avea dificultăţi în a răspunde rapid la crize.

Schimbarea de politică a Chinei a dus la o "retragere a creditelor de pe piaţă", deoarece o mare parte din împrumuturi sunt legate de sectorul imobiliar, a declarat Jason Hsu, director de investiţii la Rayliant Global Advisors Ltd. Acest lucru înseamnă că amploarea recesiunii actuale este mult mai mare decât în 2015, a adăugat el.

„Ce se întâmplă acum are un impact puternic negativ asupra finanţelor în general, de la gospodării la afaceri. Asta înseamnă că încrederea se risipeşte, iar viitorul pare mai nesigur”, a mai declarat acesta.