Corectia brutala de curs, de care analistii s-au temut tot anul, mai ales dupa ce aprecierea leului impinsese cursul la incredibilul raport de 3,1 lei/euro la inceputul lui iulie, a avut deci loc, iar pariul pentru perioada urmatoare ramane cel privind efectele de ansamblu pentru economie.

Reprezentantii importatorilor au estimat deja posibile scumpiri ale marfurilor din cauza deprecierii, iar bancherii (inclusiv BNR) au avertizat din nou asupra riscurilor presupuse de indatorarea in valuta a celor care isi incaseaza veniturile in lei; de cealalta parte, atat analistii, cat si reprezentantii bancii centrale au adus aminte ca leul tare si foarte tare, cu care toata lumea se obisnuise, era artificial si daunator pentru echilibrul macroeconomic (desigur, cu exceptia inflatiei tinute jos) si ca oricum ar fi trebuit sa aiba loc o anumita corectie a cursului.

Intrebarea e pana unde ar trebui sa se deprecieze leul astfel incat sa corespunda fundamentelor economice? Ministrul economiei, Varujan Vosganian, crede ca un nivel de echilibru ar fi „pe la 3,4 lei/euro“, luand in calcul competitivitatea, balanta comerciala si productivitatea, incumetandu-se chiar sa spuna ca „pe ansamblu e mai mult bine decat rau“ ca a scazut leul si ca efectele pozitive le contracareaza pe cele negative.

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, e insa de alta parere, afirmand ca efectul inflationist al caderii leului a depasit deja contributia la deflatie a aprecierii din lunile anterioare. Iar aici, problema e atat de ritm al deprecierii (un curs volatil si care sare atat de mult in doar cateva zile nu slujeste in niciun fel echilibrului macro), cat si de artificialitate a deprecierii, atunci cand ea e la fel de mult cauzata de speculatii ca si intarirea excesiva a leului din vara.

Vinerea trecuta circulase zvonul ca BNR ar urma sa convoace o sedinta de consiliu extraordinara unde sa decida o noua majorare de dobanda; o astfel de masura ar fi fost exact ceea ce si-ar fi dorit speculatorii pe curs, aceiasi pe care, cum bine stim, BNR a incercat luni de zile sa-i tina sub control prin reducerile succesive de dobanda (o dobanda mare la leu atrage in mod natural fondurile speculative si poate provoca aprecieri speculative ale monedei romanesti).

Acum insa, intoarcerea de situatie in privinta inflatiei, care n-a mai permis BNR sa continue reducerile de dobanzi, a reorientat politica fondurilor speculative, in sensul unui joc la depreciere cu scopul de a forta mana bancii centrale, iar acest joc e de asteptat sa continue in perioada urmatoare, mai ales in conditiile nervozitatii inevitabile intr-o perioada de criza financiara internationala. Astfel incat e probabil ca oscilatiile evocate de ministrul Vosganian pana la atingerea cursului de echilibru („este exact cum e cu apa in cada - face o crestere incoace, apoi una incolo, iar dupa aceea se linisteste“) sa mai dureze inca destul timp, si nu numai din cauza crizei externe si a speculatiilor.

Guvernatorul BNR estima ca este de asteptat ca in primavara anului viitor inflatia sa reintre sub control. Numai ca pana atunci mai urmeaza scumpiri la utilitati, iar bugetul pe anul viitor, an electoral, inca nici nu e batut in cuie. Principalul partid de opozitie, acelasi PSD care saptamana trecuta atragea atentia ca politica fiscala trebuie sa fie prudenta, ca sa nu alimenteze inflatia, isi repeta dupa doar cateva zile conditiile puse pentru a vota proiectul de buget - un salariu minim de 640 de lei si un cortegiu de masuri sociale suportate de la acelasi buget.