– Ce face un politician când se află în faţa unei probleme?

– Promite că o rezolvă.

– Şi dacă problema nu dispare?

– O ignoră.

– Şi dacă oamenii sunt nemulţumiţi?

– Dă vina pe altcineva.

Sună a glumă? Din păcate, e doar realitatea României. Liderii vin, promit, pleacă şi lasă în urmă... nimic. Klaus Iohannis nu face excepţie - doar că el a dus leadershipul pasiv la rang de artă. Un preşedinte absent, care a evitat deciziile grele şi a încercat să împace pe toată lumea, fără să inspire pe nimeni.

Leadership de decor: perfect pentru poze, inutil pentru decizii

Un lider autentic se vede în criză, în timp ce un lider slab se ascunde, iar Klaus Iohannis a avut multiple ocazii să demonstreze că ştie să conducă, însă de fiecare dată a ratat momentul - în pandemie, când oamenii aveau nevoie de claritate, a livrat discursuri rare şi birocratice; în criza politică din 2021 a stat pe margine în loc să gestioneze haosul; iar în 2024, când anularea alegerilor a generat incertitudine, nu a fost garantul democraţiei, ci doar un spectator pasiv.

Leadershipul defectuos nu este doar o problemă politică, ci şi o reţetă sigură pentru eşec în afaceri.

Exemplele din business arată cât de periculoasă poate fi lipsa de asumare: Adam Neumann (WeWork) a vândut o viziune grandioasă, dar după un IPO eşuat a lăsat compania în haos, Elizabeth Holmes (Theranos) a minţit investitorii şi a distrus un imperiu construit pe iluzii, iar Sam Bankman-Fried (FTX) a ascuns problemele până când colapsul a devenit inevitabil.

Un lider care nu-şi asumă decizii ajunge să nu inspire pe nimeni

Mats Alvesson, expert în leadership disfuncţional, defineşte „prostia funcţională” ca fiind incapacitatea liderilor de a transforma declaraţiile grandioase în acţiuni concrete, rămânând blocaţi în birocraţie şi lipsa rezultatelor reale.

În cazul lui Iohannis, acest tip de leadership s-a tradus prin reforme lente şi ineficiente: justiţia a rămas blocată în schimbări minore, „România Educată” s-a dovedit un proiect vag fără impact real, iar economia a fost gestionată fără o strategie clară.

Aceeaşi greşeală a dus la eşecuri majore şi în business: Travis Kalanick (Uber) a construit o cultură toxică şi a fost forţat să plece, John Legere (T-Mobile) a creat o imagine puternică, dar compania a stagnat după plecarea sa, iar Masayoshi Son (SoftBank) a investit miliarde în startup-uri fără viabilitate economică, generând pierderi masive.

Leadershipul defectuos nu e un accident, ci un tipar care se repetă. Dacă nu învăţăm din greşeli, vom continua să alegem lideri care evită deciziile, nu inspiră şi promit mult fără să livreze nimic. Aceasta nu este doar o lecţie pentru politică, ci şi pentru business. Un CEO incompetent poate distruge o companie, iar un lider slab poate compromite viitorul unei întregi generaţii.

România are nevoie de mai mult decât un preşedinte carismatic. Are nevoie de un lider care să înţeleagă responsabilitatea reală a funcţiei şi să acţioneze în consecinţă.

Alegerile nu sunt doar un exerciţiu electoral. Sunt o decizie cu impact pe termen lung. Şi dacă o facem prost, vom plăti preţul.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

BIO Mihai Stănescu:

Mihai Stănescu este senior management advisor, executive coach şi non-executive board member. El deţine RoCoach şi oferă servicii de Advising, Executive Coaching, Mentoring sub formă de Organizational Resilience in Transitions.