Muncitorii fără acte au jucat un rol mai mare şi mai periculos în pregătirea Jocurilor Olimpice de vară de la Paris decât recunoaşte administraţia Macron. Documente recente citate de The New York Times arată însă că şantierele olimpiadei au fost mai periculoase decât au lăsat organizatorii să se înţeleagă.

Preşedintele Franţei a promis că şantierele jocurilor olimpice vor fi sigure, fără pericolele din construcţii şi abuzurile faţă de muncitorii migranţi care au pătat imaginea Cupei Mondiale de fotbal din Qatar din 2022, scrie The New York Times. Iar cu câteva luni înainte de începerea olimpiadei de la Paris, Emmanuel Macron a dat verdictul: succes! „Ne respectăm angajamentele pe care ni le-am asumat”, a spus  Macron în februarie. Datele guvernamentale arată că mai puţin de 200 de oameni au fost răniţi pe şantierele jocurilor olimpice în timpul campaniei de construcţii de patru ani. Şi nu sunt morţi.

Dar evidenţele inspecţiilor şi alte documente arată că şantierele olimpiadei au fost mai periculoase decât au lăsat organizatorii să se înţeleagă, unele proiecte nerespectând standardele de siguranţă de bază. Când imigranţii fără acte sunt răniţi la locul de muncă, spun muncitorii şi oficialii, ei sunt adesea trataţi fără a se consemna undeva, ceea ce aproape că garantează că incidentele nu vor apărea în statisticile guvernamentale. Chiar şi accidentele mortale ale muncitorilor care lucrează în mod legal sunt uneori omise din evidenţele olimpice. Când doi muncitori au murit într-un proiect pentru metrou pe care fostul ministru al transporturilor din guvernul Macron l-a numit „linia vieţii Jocurilor Olimpice”, decesele lor nu au fost luate în considerare la numărătoare.

Când un camion a zdrobit mortal un bărbat care ajuta la construirea unui bazin de apă uzată pentru a permite ca întreceri sportive de înot să fie organizate pe Sena, moartea omului a fost omisă din numărătoarea olimpică. „Din punct de vedere administrativ, a fost încadrată într-o altă categorie”, a explicat Paul Duphil, secretarul executiv al agenţiei cvasiguvernamentale de supraveghere a siguranţei construcţiilor din Franţa. Aceasta din cauza modului în care guvernul francez defineşte un şantier olimpic. Accidentele de la Satul Olimpic contează, dar nu şi cele de la Turnul Pleyel, un zgârie-nori din apropiere care a fost transformat într-un hotel de lux pentru jocurile olimpice. Munca la centrul media contează, dar construcţia unei pasarele gigantice despre care guvernul local spune că este „în centrul proiectului olimpic” nu contează. Şi într-o activitate în care rănirile sunt aproape inevitabile, datele oficiale ale Franţei sunt uneori remarcabil de curate: primăria oraşului Marsilia a declarat pentru The New York Times că nu a existat nici măcar o singură rănire, chiar şi minoră, în cei  doi ani de dragare şi construcţie a Portului Olimpic, o facilitate de la Marea Mediterană unde se vor desfăşura competiţii de navigaţie. Muncitorii, reprezentanţii sindicali şi unii inspectori de muncă spun că toate acestea fac parte din efortul lui Macron de a face Franţa să strălucească în lumina reflectoarelor olimpice. „Le permite să spună că Franţa nu este Qatar”, a declarat Simon Picou, reprezentant al sindicatului pentru inspectorii de muncă guvernamentali. Documentele, împreună cu interviurile cu oficiali guvernamentali, inspectori şi cu peste o duzină de muncitori arată că imigranţii fără acte au jucat un rol mai mare şi mai riscant în pregătirea jocurilor olimpice decât recunoaşte administraţia Macron. Muncitorii fără acte au descris cum au fost împinşi să facă lucrări periculoase timp îndelungat fără ochelari de protecţie, hamuri sau alte echipamente normale pentru astfel de activităţi.

Dar mulţi dintre aceşti muncitori fără acte au venit voluntar, cu ajutorul sindicatelor, în speranţa că vor câştiga statut legal. Inspectorii au sporit aplicarea legislaţiei pe şantierele olimpice, dar aceasta a echivalat cu verificarea autorizaţiilor de muncă în cazul a doar 1.000 din cei aproximativ 30.000 de muncitori. Iar cei fără acte spun că au suficient timp să se ascundă sau să fugă înainte de inspecţii.

Situaţia este deosebit de sensibilă pentru Macron, deoarece preşedintele este sub presiune pentru a reprima imigraţia ilegală. Şi jocurile olimpice sosesc după ani de modificări aduse legislaţiei muncii din Franţa. Macron a redus finanţarea pentru inspecţii şi a desfiinţat consiliile de siguranţă ale companiilor. Schimbările au fost menite să simplifice birocraţia înăbuşitoare a Franţei. Liderii sindicali şi inspectorii de muncă spun că reforma a făcut munca mai periculoasă.

Nu există nicio indicaţie că în Franţa s-ar fi produs la fel de multe răniri precum în  Qatar, unde jurnaliştii au dezvăluit condiţii de muncă mortale în perioada premergătoare Cupei Mondiale la Fotbal din 2022, iar autorităţile recunosc că zeci de muncitori străini au murit. Dar Macron a militat pentru pregătirea unei olimpiade care să fie pe cât de sigure şi în condiţii umane, pe atât de maiestuoase. El a cerut sindicatelor şi angajatorilor să promită că vor menţine condiţiile de muncă sigure. Biroul lui Macron a transmis întrebări despre condiţiile de muncă şi numărul de răniri altor agenţii. Antoine du Souich, directorul de strategie al Solideo, agenţia guvernamentală care a publicat cifrele cu răniţii, a declarat într-un interviu că nu cunoştea niciun accident în care sunt implicaţi muncitori fără acte. Agenţia se bazează pe rapoartele de accidente ale companiilor de construcţii, care se pot confrunta cu repercusiuni legale dacă se constată că angajează oameni fără acte. Iar cifrele oficiale ale Franţei privind accidentele de muncă includ, prin regulă, numai muncitorii legali. În interviuri, muncitorii fără documente au descris cum au fost încurajaţi de angajator să nu raporteze rănirile sau să se prezinte la medic. Picou a spus că uneori angajatorii îi concediază pe muncitorii răniţi sau îi plătesc să tacă.

Du Souich apreciază că angajarea de muncitori fără documente este o practică rară pe şantierele olimpice. Inspectorii au identificat aproximativ 150 de cazuri, a spus el. „Credem că nivelul de control care a fost pus în aplicare a făcut posibilă identificarea – niciodată toate cazurile, fără îndoială – însă ne gândim că practic toate cazurile.”

Dar mulţi dintre aceşti muncitori fără acte au venit voluntar, cu ajutorul sindicatelor, în speranţa că vor câştiga statut legal. Inspectorii au sporit aplicarea legislaţiei pe şantierele olimpice, dar aceasta a echivalat cu verificarea autorizaţiilor de muncă în cazul a doar 1.000 din cei aproximativ 30.000 de muncitori. Iar cei fără acte spun că au suficient timp să se ascundă sau să fugă înainte de inspecţii. „Şefii ne spun mereu să fugim”, a povestit Daouda Tounkara, un muncitor fără acte în vârstă de 33 de ani din Mali, care a lucrat la Turnul Pleyel.

Dar mulţi dintre aceşti muncitori fără acte au venit voluntar, cu ajutorul sindicatelor, în speranţa că vor câştiga statut legal. Inspectorii au sporit aplicarea legislaţiei pe şantierele olimpice, dar aceasta a echivalat cu verificarea autorizaţiilor de muncă în cazul a doar 1.000 din cei aproximativ 30.000 de muncitori. Iar cei fără acte spun că au suficient timp să se ascundă sau să fugă înainte de inspecţii.

În interviuri, 12 muncitori, toţi din Africa, au descris că au fost trimişi de subcontractanţi sau agenţii temporare pentru a lucra pe şantierele olimpice. Unii au spus că angajatorii lor i-au încurajat să-şi procure acte de identitate false. Alţii au împrumutat identitatea unui membru al familiei. Au fost angajaţi fără contracte şi au primit salarii mici ilegal, făcând adesea ore suplimentare. Babacar Kobor, din Senegal, a spus că, în timp ce se apleca pentru o lucrare la Satul Olimpic anul trecut, pietre grele au căzut dintr-un încărcător şi i-au provocat tăieturi la mână. Inspectorii de muncă şi reprezentanţii sindicali spun că, în mod normal, ar fi trebuit chemaţi medicii, iar accidentul ar fi trebuit raportat companiei. Însă Kobor a spus că şeful său de echipă i-a dat bandaje şi i-a cerut să continue să lucreze. „Nu am avut de ales”, a spus Kobor. „Trebuia să continui, altfel m-ar fi înlocuit”.

Alţi muncitori imigranţi au afirmat că operează ciocane pneumatice ore întregi, mult peste ceea ce este considerat în mod normal sigur.

„Uneori, dormi şi parcă mai ai un ciocan din ăsta în braţe, atât de tare tremuri”, a spus Cheickna Sarambounou, un muncitor din Mali care a lucrat şi el fără acte la Turnul Pleyel.

The Times a verificat fişele medicale ale unui alt muncitor care a suferit o hernie de disc. Lucrătorul, care a cerut să nu-i fie menţionat numele pentru că se temea de deportare, a spus că manevra ciocanul pneumatic până la opt ore la Satul Olimpic. A lipsit o lună de la muncă, perioadă pentru care n-a fost plătit, iar când s-a întors, a povestit el, i s-a cerut să înceapă din nou să lucreze cu picamărul. A renunţat şi s-a mutat pe un alt şantier olimpic unde nu mai trebuie să muncească cu ciocanul atât de mult timp. El a spus că compania sa nu a raportat niciodată incidentul, şi, de teama represaliilor, nici el nu a raportat-o.

„Şefii ne spun mereu să fugim”, a povestit Daouda Tounkara, un muncitor fără acte în vârstă de 33 de ani din Mali, care a lucrat la Turnul Pleyel. În interviuri, 12 muncitori, toţi din Africa, au descris că au fost trimişi de subcontractanţi sau agenţii temporare pentru a lucra pe şantierele olimpice. Unii au spus că angajatorii lor i-au încurajat să-şi procure acte de identitate false. Alţii au împrumutat identitatea unui membru al familiei. Au fost angajaţi fără contracte şi au primit salarii mici ilegal, făcând adesea ore suplimentare

Sarambounou şi Tounkara, care şi-au câştigat recent statutul legal, se numără printre cei zece bărbaţi care dau în judecată companiile de construcţii pentru exploatarea lor ca muncitori fără acte pe şantierele olimpice. Bărbaţii spun că au primit salarii mici ilegal şi li s-au refuzat fluturaşii de salariu şi concediu. Niciuna dintre companiile care au angajat muncitori intervievaţi de The Times nu a răspuns la mesajele care solicită comentarii.

Rapoarte nepublicate ale sindicatului global Internaţionala Muncitorilor Forestieri şi din Construcţii arată că la două locaţii reprezentanţii au găsit muncitori fără ochelari de protecţie şi fără căşti sau protecţie auditivă. Inspectorii au fost şocaţi de cabluri electrice neasigurate. Mai mulţi muncitori au căzut de pe schele neasigurate. Oficialii sindicali au avertizat că maşini grele au fost conduse imprudent, chiar şi după ce un muncitor a fost lovit şi i s-a amputat un picior.

Du Souich a spus că Solideo a permis reprezentanţilor sindicatelor să viziteze şantierele ca o modalitate de a îmbunătăţi siguranţa. „Este aşa o dezordine”, a declarat Bachir Benamara, un reprezentant al sindicatului, în octombrie, în timpul unei întâlniri cu uşile închise cu inspectorii de muncă, cu oficialii din asigurările de sănătate şi cu liderii companiilor de construcţii. The Times a vizionat un videoclip cu prezentarea sa şi a văzut fotografiile pe care el le-a făcut. „Aceasta este pentru a trage un semnal de alarmă: trebuie făcut ceva”, a spus Benamara.