Un studiu al think-thank-ului românesc The Tax Institute arată că impactul bugetar în 2025 al impozitului minim pe cifra de afaceri pentru companiile cu venituri mai mari de 50  mil. euro este de 5 mld. lei în încasări în plus, însă aproape 250 de companii din România ar intra sau rămâne pe pierderi în urma poverii fiscale.  

„Într-un mediu economic deja fragil, impozitul creează o povară fiscală necorelată cu profitabilitatea reală a firmelor, afectând în mod disproporţionat sectoarele cu marje mici. O astfel de reglementare cu risc ridicat pentru creşterea economică nu numai că deteriorează competitivitatea firmelor româneşti în raport cu cele de pe alte pieţe europene, dar diminuează capacitatea de a investi a acestora, afectează consumatorii, creşte riscul de inflaţie şi amplifică efectul negativ asupra întregii economii prin impactul pe lanţul de valoare”, notează Gabriel Biriş, fondator The Tax Institute şi unul dintre autorii studiului „Impactul Impozitului Minim pe Cifra de Afaceri asupra economiei: analiză sectorială, realizat de think thank-ul românesc de fiscalitate, în parteneriat cu Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

În total, impactul impozitului minim pe cifra de afaceri ar fi de 1 mld.

euro pentru bugetul de stat, dar aproape 250 de companii din România ar intra rămâne pe pierderi sau ar pierde profiturile, mai arată analiza citată.

Impozitul minim pe cifra de afaceri a fost introdus de guvernul condus de coaliţia PSD-PNL, pentru o perioadă limitată de timp, conform declaraţiilor reprezentanţilor guvernului de la acea vreme. Ideea nu este nouă şi a fost redenumită „impozit minim pe cifra de afaceri”.

Scopul impozitului minim pe cifra de afaceri este să combată ceea ce autorităţile şi consultanţii fiscali numesc „optimizare fiscală”, adică mutarea profiturilor în ţări cu taxe mai mici. Datele din 2024 ale Ministerului Finanţelor arată că principala creştere a încasărilor din impozitul pe profit provine din acest impozit minim. Optimizarea fiscală, adică reducerea bazei de impozitare astfel încât plăţile la buget să fie cât mai mici nu este o practică ilegală. Cifrele din practic, din unele sectoare, cum este sectorul laptelui, de exemplu, arată că firmele locale care nu au sedii în alte ţări au avut, în general, marje de profit mai mari decât companiile multinaţionale.

„Problema transferului de profit prin preţuri de către multinaţionale este mult exagerată, motivul fiind unul simplu: lipsa motivaţiei. Cea mai mare parte a companiilor româneşti cu capital străin au companiile-mamă localizate în Germania, Austria, Olanda, Franţa sau Italia, unde impozitul pe profit este de cel puţin 25%, mai mare decât în România (16%). Or, în acest caz, nu are niciun sens ca profitul să fie transferat prin preţuri către companiile-mamă pentru a plăti un impozit mai mare”, mai notează autorii studiului”, mai scriu autorii studiului.

La momentul introducerii, consultanţii fiscali şi mediul de business au argumentat că, din cauza incapacităţii statului de a opri optimizarea fiscală legală a companiilor, s-a recurs la acest impozit. Astfel, orice companie cu afaceri mai mari de 50 mil. euro, indiferent dacă are profit sau nu, trebuie să plătească taxe la stat. Impozitul se calculează ca 1% din cifra de afaceri, cu deducerea unor cheltuieli precum cele pentru investiţii.

După doi ani în care acest impozit a fost principala sursă de creştere a veniturilor din impozitul pe profit, 2025 este un an dificil pentru guvernul Marcel Ciolacu. Guvernul are nevoie urgentă de venituri suplimentare la buget, într-un context economic complicat. Creşterea economică stagnează sau încetineşte. Săptămâna trecută, preşedintele interimar al României, Ilie Bolojan, a declarat că economia ţării este în stagnare.

În aceste condiţii, veniturile bugetare, care ar trebui să crească cu 16% faţă de anul anterior, nu vor fi susţinute de activitatea companiilor. Guvernul trebuie să analizeze fiecare leu ce poate fi colectat din taxele existente. Coaliţia PSD-PNL a promis că bugetul pe 2025 va fi închis fără alte majorări de taxe, exceptând cele deja intrate în vigoare la 1 ianuarie 2025.