Povestea Bobar începea în urmă cu 12 ani, când Diana Bobar, studentă la pictură la Universitatea de Vest din Timişoara pe atunci, ţinea în viaţă un blog de modă ca un adevărat jurnal, unde îşi expunea tentativele creative, de la şedinţe de styling cu piese second-hand, la idei de transformare a hainelor vechi. La postările ei online a început să primească reacţii, iar curând a venit şi prima colecţie de haine.

“A fost făcută în joacă, la începutul anului 2008, ca un fel de autoprovocare: «Dacă aş vrea să fac o colecţie de rochii pe gustul meu, cum ar arăta aceasta?» Colecţia a fost croită şi cusută de mine, fără să ştiu ce înseamnă croitorie, cu ajutorul tutorialelor de pe YouTube şi al tiparelor gratuite din Burda, la o maşină casnică, veche, împrumutată”, îşi aminteşte Diana Bobar.

Piesele au fost probate şi ajustate, una câte una, pe Diana, apoi fotografiate tot de ea, cu ajutorul unui trepied. La scurt timp după publicarea colecţiei pe blog, au venit primele comenzi, iar Diana a profitat de scutirile de care beneficia ca student pentru înfiinţarea unei firme şi a pornit o mică afacere. „Această primă colecţie a fost produsă din ţesături textile cu diferite defecte, dintr-un depozit local, ţesături pe care am ales să le achiziţionez din banii de buzunar din studenţie.”

Astăzi, Diana Bobar este administratorul Bobar, un brand de haine şi un business unde împarte munca administrativă cu sora ei, Florina Bobar, absolventă de ştiinţe economice. Spun că se echilibrează şi se completează, astfel încât să poată împleti partea creativă cu realitatea funcţionării unei afaceri.

Atelierul în care funcţionează Bobar, aproape de centrul oraşului Timişoara, s-a transformat, în timp, într-un adevărat loc de întâlnire pentru o comunitate de care mai sunt responsabile trei mici afaceri – brandul de bijuterii Josephine, serviciile de make-up Adriana Unguraş şi decoraţiunile florale Peonies.

În acelaşi loc, iau naştere toate piesele Bobar, spaţiul funcţionând şi ca loc de birou, şi ca showroom, cu cele mai recente colecţii expuse. „Faptul că avem producţie proprie ne ajută mult la ajustări, astfel încât clienta pleacă de la atelier cu o rochie care îi vine aşa cum îşi doreşte. Putem strâmta, scurta, ajusta orice rochie din atelier. Vindem online, prin site-ul nostru, şi direct din atelier. Deocamdată, colaborările cu partenerii de retail nu s-au reluat. Probabil toată lumea aşteaptă cu îngrijorare perioada ce urmează.”

Ani de zile numără investiţia pe care Diana Bobar a făcut-o în businessul care îi poartă numele, un brand ce stă majoritar pe piese vestimentare, dar şi pe unele decoraţiuni şi accesorii.

Pe lângă timp însă, a investit în materiale şi banii de buzunar primiţi pe vremea studenţiei, încă din ultimul an de facultate. Erau destinaţi pentru a-şi cumpăra de mâncare, însă a preferat să vâneze reducerile şi aşa şi-a cumpărat, într-o zi, o foarfecă profesională pentru croit, în alta – propria maşină casnică de cusut, în alta – o masă potrivită ca înălţime, ajungând astfel să nu mai croiască pe covor.

„Acum sunt mândră de umeraşele şi de ambalajele noastre personalizate, deoarece am muncit mult pentru ele. Chiar şi la etichetele textile se vede progresiv evoluţia: primele comandate au fost cele mai înguste şi ieftine posibil, după care am dezvoltat şi identitatea de brand şi, după alţi câţiva ani, am reuşit să triplăm dimensiunea lor”, povesteşte Diana Bobar.

Unele rochii Bobar necesită minimum opt ore doar pentru dezvoltarea tiparului, iar munca din atelier se face manual, clasic, cu centimetrul, liniarul, cu răbdare şi dexteritate.

Pandemia a pus o frână dezvoltării, ţinând cont că mare parte din rochiile semnate de Bobar au ca destinaţie evenimentele, care au fost în scădere în ultimul an şi jumătate. Aşa că rochiile care erau în lucru la începutul pandemiei au fost depozitate, aşteptând vremuri mai bune, fără restricţii, iar unele sunt încă în huse şi aşteaptă să fie finalizate.

„În plus, comenzile contractate în urma participărilor noastre la Paris Fashion Week, unde prezentam ultimele noastre colecţii de două ori pe an, într-un showroom colectiv cu alţi designeri români şi străini, au fost anulate. Încă avem în atelier rochii rămase din acele comenzi, deoarece sunt modele personalizate, pe măsuri specifice pieţei din Orientul Mijlociu.”

De la şase angajate, Bobar a mai rămas doar cu trei, iar de la rochii de seară şi de mireasă, atelierul a trecut la a coase protecţii textile, costume pentru medici, lenjerii de pat, textile pentru casă, halate şi pijamale. Şi totuşi, Diana nu a renunţat şi nu a închis, văzând în toată această perioadă un test pentru exersarea rezilienţei. „În general, clientele noastre sunt doamne şi domnişoare care caută o rochie diferită, specială, produsă în serie mică sau ajustată după preferinţe. Clientele noastre sunt viitoare mirese sau participante la evenimente speciale – nunţi, botezuri, banchete. Colecţiile pe care le propunem sunt compuse din rochii, bluze, corsete şi fuste. Nu producem pantaloni şi nici haine bărbăteşti.”

Unele rochii Bobar necesită minimum opt ore doar pentru dezvoltarea tiparului, iar munca din atelier se face manual, clasic, cu centimetrul, liniarul, cu răbdare şi dexteritate.

Preţurile produselor se calculează în funcţie de model, de materiale, de timpul necesar pentru producţie sau detaliile aplicate manual. Timpul de producţie variază de la o comandă la alta, mai ales că sunt materiale care se lucrează mai greu, precum voalurile foarte fine de mătase, pentru care este nevoie de grijă la producţie, pentru că se agaţă foarte uşor. La rochiile de mireasă, de pildă, care sunt albe, este imperativ să fie de fiecare dată curăţenie în spaţiul de lucru, ceea ce face ca timpul de producţie să crească.

„Anul acesta ne-am străduit să ne recalibrăm producţia cu echipa rămasă, acum având doar două angajate, deci producţie minimă. Am început anul cu un stoc copleşitor de mare de produse şi cu o echipă mult mai mică, astfel încât ne-am concentrat pe vânzarea produselor existente. Planuri măreţe nu îndrăznim să facem, nici măcar mental, deoarece ne afectează direct orice noi restricţii”, spune Diana Bobar.

Cinci idei de afaceri de la zero

Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

Tazz by eMag (fosta EuCeMănânc) – platformă dedicată livrărilor de mâncare (Timişoara)

Fondator: Horia Tisu, Laurenţiu Duţă şi Cristian Bojar

Prezenţă: în peste 30 de oraşe din România

Esho – furnizor de soluţii la cheie pentru locuinţe (Bucureşti)

Fondator: Leonard Georgescu

Investiţii: peste 1 mil. euro

Cifră de afaceri în 2020: 1 mil. euro

Prezenţă: predominant Bucureşti

easySales - platformă de automatizare şi centralizare a activităţilor de e-commerce (Bucureşti)

Fondatori: Ciprian şi Iulian Cazacu

Investiţii: 80.000 de euro

Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 310.000 de euro

Prezenţă: online

Ştefan & Lulu’s Garden – atelier floral (Chiajna)

Fondatoare: Vladina Radu şi Mihaela Vardianu

Investiţie iniţială: 5.000 de euro

Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 130.000 de euro

Prezenţă: Chiajna, lângă Bucureşti

Zea et Sia – brand de bijuterii (Bucureşti)

Fondatoare: Oana Bîrsescu

Investiţie iniţială: 50.000 de euro

Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 100.000 de euro

Prezenţă: online

Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.