Undeva aproape de jumătatea distanţei dintre Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, pe aglomeratul drum E81, care leagă estul de vestul ţării, se află micuţa localitate Deduleşti, care, în mod normal, ar fi fost perfectă pentru a fi trecută cu vederea, la fel ca multe dintre vecinele sale precum Aldeşti, Drăganu-Olteni sau Linţeşti. Şi totuşi, acest sat de nici 500 de locuitori s-a transformat într-un loc de pelerinaj pentru români datorită unui produs devenit deja emblematic la nivel naţional – micul.

De-a lungul a trei decenii, pe parcursul a două generaţii, „imperiul” micilor de la Deduleşti a fost construit cărămidă cu cărămidă, mic cu mic, astfel că astăzi nouă firme fac afaceri de 12 milioane de lei din acest produs care a devenit motiv obligatoriu de popas pe Valea Oltului. Deşi toată lumea îi ştie gustul şi mirosul, Business MAGAZIN a vrut să afle şi povestea micului de la Deduleşti şi reţeta succesului lui.

„Am petrecut anul nou în Maramureş. La dus, pe drum, am făcut vreo 10 ore, cu tot cu popasul de la Deduleşti. La întors, am ajuns în Bucureşti în doar opt ore, deşi am oprit iar la Deduleşti pentru mici. Doar că era noaptea şi am mâncat rapid, pentru că acolo lucrurile se întâmplă la foc continuu”, îmi povestea recent Cristi, un prieten care, la fel ca mulţi alţii, a transformat localitatea argeşeană în loc obligatoriu de popas cu ocazia oricărei călătorii în zonă. Micii de la Deduleşti nu mai au nevoie de nicio prezentare.

Deşi nu a devenit încă un produs înregistrat şi protejat la nivelul UE, aşa cum e cazul salamului de Sibiu sau al magiunului de prune de Topoloveni, micul de la Deduleşti are pe plan local o notorietate similară cu a acestor produse. Francezii au şampania, spaniolii au jamonul, austriecii au şniţelul vienez, iar românii au micul. Dar nu oricare, de Deduleşti. Notorietatea localităţii din judeţul Argeş e atât de mare, încât denumirea „mic de Deduleşti” e acum folosită şi în alte zone din ţară, chiar pe Transfăgărăşan, în creierii munţilor. Similar însă, şi salamul de Sibiu se produce astăzi şi în alte zone decât în centrul ţării. Dar revenind la micii de la Deduleşti, deşi toată lumea îi cunoaşte, puţini sunt cei care le ştiu povestea. Cum au devenit ei emblematici? În timp, în aproape 30 de ani. De altfel, unele dintre afacerile din zonă sunt deja la cea de-a doua generaţie. Dar reţeta a rămas aceeaşi.

Între primele 3 cele mai aglomerate drumuri din România este E81, zona Valea Oltului, acolo unde se află restaurantele de la Deduleşti

„Părinţii mei au pornit businessul de la Deduleşti în 1994, după ce tatăl meu lucrase anterior în industria cărnii. Aşa i-a venit ideea de a dezvolta o afacere de vânzare de mici. Când am venit noi în zonă, mai existau două terase, dar acestea aveau mici de dimensiuni mai reduse, noi am fost primii care au mizat pe mici de 80-90 de grame, cât au şi astăzi de altfel. Încă de la început şi până astăzi, noi ne-am păstrat aceeaşi reţetă cu condimente tradiţionale”, povesteşte Constantin Sibiceanu, singurul acţionar al companiei SC Sibiceanu Junior SRL, fondată în 1994 de părinţii săi. Firma are afaceri de 1,7 mil. lei în 2021 (cele mai recente date publice disponibile), aproape duble faţă de 2020. Avansul vine şi în contextul în care în 2020, primul an de pandemie, industria HoReCa a avut câteva luni în care n-a funcţionat, plus alte luni de restricţii.

Constantin Sibiceanu este astăzi acţionar şi într-un alt business la Deduleşti, în timp ce părinţii săi deţin şi firma SC Sibiv Rapid SRL din aceeaşi localitate. Aceasta din urmă are afaceri de 1,4 mil. lei (17,8%) şi 20 de salariaţi. „În tot acest timp (din 1994 până astăzi – n.red.), eu am fost implicat în acest business alături de părinţii mei, le-am fost alături. Recent, am deschis alături de Constantin Gheţea, un prieten foarte bun, un alt restaurant aici, cu mai multe produse, doar că pe partea dreaptă a drumului, lângă ciupercă. În acest local, mergem cu mici de 180 de grame (vită-oaie-porc), credem noi, cei mai mari din România”, adaugă antreprenorul. Zona Deduleşti a început să se contureze ca un pol comercial la începutul anilor ’90, când oameni cu spirit de observaţie şi, totodată, cu spirit antreprenorial au remarcat potenţialul de business.

Localitatea este amplasată pe drumul E81, zona Valea Oltului, unul dintre cele mai aglomerate trei drumuri din România. La început, comercianţii au mizat pe un portofoliu mai vast, de la îngheţată la vată pe băţ şi de la mici la băuturi răcoritoare, încercând să convingă trecătorii să facă o oprire în drumul lor spre ori dinspre Bucureşti sau litoral. De altfel, acest drum este cu atât mai aglomerat vara, când călătoriile din estul spre vestul ţării sau invers sunt mai dese ca oricând. Dincolo de românii în căutare de relaxare şi vacanţă, printre clienţii afacerilor de la Deduleşti – care şi-au concentrat atenţia în ultimii ani pe un produs fanion şi anume micul – se numără şi şoferii camioanelor de marfă.  Unii dintre ei sunt clienţii aceluiaşi restaurant de mai bine de 20 de ani, spune o sursă din zonă. „De teamă să nu piardă aceşti clienţi fideli, care astfel s-ar putea orienta către un restaurant concurent, localurile din zonă nu îşi permit să închidă nici măcar o zi.” Mai mult decât atât, unele dintre ele au program nonstop.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL