Pentru cine vrea supliment
Cine isi aduce aminte de tabletele de calciu Sandoz sau de capsulele cu ulei de peste pe care le-au inghitit generatii de copii ar fi surprins sa constate ca romanul obisnuit cheltuieste mai putin de zece euro anual pe suplimente nutritive, desi ele sunt acum promovate si se gasesc pe toate drumurile.
Cristian Dulgheru are o afacere de doua milioane de euro: fabrica Redis de la Buftea, de langa Bucuresti, produce suplimente nutritive, pentru sportivii de performanta si pentru persoanele cu o activitate fizica moderata. Cele mai mari vanzari le obtine prin comenzile online si prin telefon, iar reteaua lui de distributie include hipermarketurile, supermarketurile si salile de gimnastica.
Se fereste insa de volumele prea mari din hipermarketuri din pricina taxelor de marketing costisitoare percepute de marii retaileri. “Daca vinzi prea mult prin hipermarketuri, atunci sa te astepti la un eventual faliment”, spune cu convingere Dulgheru, adaugand ca si-a retras produsele din reteaua de hipermarketuri Carrefour din cauza taxelor de raft prea mari, necorelate cu vanzarile obtinute. Tarife mai bune a gasit la hipermarketurile Cora unde, pentru a fi prezent pe rafturi, seful Redis plateste in jur de 2.000 de lei pe luna. Cazuri ca al lui Dulgheru sunt destul de rare: in jur de trei sferturi din suplimentele nutritive de pe piata romaneasca sunt de import, pe de o parte pentru ca nu exista prea multi producatori interni, iar pe de alta pentru ca unii dintre acestia nu indeplinesc standardele de fabricatie impuse la nivel european.