Spre deosebire de colegul său Pascal Prigent, şeful GSK România, pentru care suprataxele plătite către stat şi termenele de plată de aproape un an pentru medicamente sunt motive de îngrijorare, olandezul Victor Geus, directorul general al GSK Consumer Healthcare, pare mai fericit. După ce a petrecut ani buni în Marea Britanie, Belgia, Statele Unite şi a ajuns să lucreze pentru GSK în urmă cu şase ani, mai întâi în Regatul Unit, apoi doi ani la Budapesta, din noiembrie 2010 a venit în România.

Era director comercial pentru Europa Centrală şi de Est, însă în urma restructurării la nivel de grup de la finalul lui 2010 i s-a oferit postul de a coordona de la Bucureşti regiunea Europei Centrale şi de Sud. Spune că România are cel mai mare potenţial la nivel regional şi că decizia britanicilor de a stabili punctul de control la Bucureşti este firească. Mai fusese doar o dată în ţară şi socoteşte venirea sa drept un cadou de zi de naştere, dat fiind că mutarea în România a coincis cu aniversarea sa. Admite că a fost victima prejudecăţilor - "PR-ul României nu e cel mai grozav, deci nu eram sigur în ce mă bag" -, dar treptat, după ce şi-a cunoscut echipa a înţeles că situaţia era tocmai pe dos: "Mi-am dat seama că cei 80 de oameni cu care lucrez sunt extrem de motivaţi şi dornici să aducă rezultate".

La nivelul hubului de 12 ţări de care e responsabil, Geus are în subordine 150 de angajaţi, dintre care jumătate lucrează în România - unii se ocupă de vânzări şi marketing în teren, iar restul se află în sediul central. Divizia sa activează, pe de-o parte, în zona produselor de îngrijire orală şi, pe de altă parte, în vânzarea de medicamente care se eliberează fără reţetă, plătite pe loc în farmacie. Vârfurile de lance sunt Sensodyne şi, respectiv, ParaSinus, Coldrex şi Panadol, branduri pe care Geus le descrie drept "solide" şi pe care GSK mizează şi în perioada următoare. În total, afacerile pe care le conduce depăşesc 50 de milioane de euro anual în România şi 150 de milioane la nivelul regiunii. Deşi creşterea businessului a fost de o singură cifră în 2011, managerul mizează pe un plus de 15% în acest an. "Ne descurcăm foarte bine în îngrijirea orală. Colgate e încă pe locul întâi, dar noi suntem pe locul al doilea şi creştem rapid", spune Geus, aducând drept argument şi cota de piaţă de 33% pe acest segment. Deşi piaţa a coborât cu 10% în volume şi 2% în valoare, nevoia de produse specializate pentru probleme orale e încă în creştere: "E puţin ciudat că piaţa scade, dat fiind că vorbim de igiena orală, dar clienţii sunt mai precauţi să nu irosească produsul", explică Geus, care adaugă şi datele recensământului din 2012 referitoare la scăderea populaţiei drept argument pentru vânzările în scădere. Din cele 50 de milioane de euro, cam 40% înseamnă pastă de dinţi şi produse similare, iar restul e reprezentat de medicamentele disponibile fără reţetă, celelalte intrând în atribuţiile surorii mai mari, divizia farma din GSK, cu afaceri de circa 120 de milioane de euro anul trecut.

Preţurile nu au fost modificate în ultimii ani, iar tendinţa remarcată de oficialul companiei se referă la migrarea consumatorilor dinspre paste de dinţi obişnuite către cele specializate. Dacă produsele pentru igienă orală sunt fabricate în mare parte în Marea Britanie şi Slovacia, câteva din medicamentele diviziei consumer sunt produse la fabrica britanicilor de la Braşov, printre care ParaSinus şi Panadol. Cel din urmă e exportat din România în 29 de ţări şi reprezintă o cincime din exportul fabricii din centrul ţării (la nivel total, jumătate de producţia fabricii pleacă înspre alte state, iar restul se adresează pieţei locale).

"Privind la ce se întâmplă în regiune, vrem să fim pe primul loc şi în igienă orală, pentru că pe segmentul de medicamente pentru răceală şi gripă ParaSinus e deja lider de piaţă", rezumă Geus planurile GSK pentru anii următori, fără însă să poată spune dacă viitorul îl va mai găsi sau nu în România: "Am fost în Marea Britanie crezând că voi sta trei ani şi am stat şapte, în Ungaria am crezut că voi sta trei şi n-am prins nici măcar doi, iar în România voi mai sta, dar fără să pot spune cât".