“Cred ca acum, mai mult decat oricand, directorul general are nevoie de directorul de resurse umane pentru strategie si implicare. Este crucial sa colaboreze”, este de parere Calin Tatomir, directorul general al Microsoft Romania, companie care s-a plasat recent pe locul al patrulea in topul Best Employers al celor mai buni angajatori, realizat de companiile de consultanta in resurse umane Hewitt Associates si Monday Insight Romania. Dupa mult timp in care directorii de resurse umane s-au plans ca nu erau priviti ca parteneri strategici in companie, ci mai degraba ca simpli executanti ai unor sarcini administrative, top managementul ii repune acum in drepturi.

Principala ratiune tine de faptul ca restructurarile incepute in ultima perioada nu pot fi facute fara ajutorul departamentului de resurse umane. La fel de importanta este si stimularea celor care raman si care sunt nevoiti sa munceasca mai mult decat pana acum, dar pe aceleasi salarii sau chiar mai mici. In orice caz, rolul directorului de resurse umane este, in aceasta perioada, mai insemnat si mai inedit decat oricand “Criza ne-a facut sa fim mai creativi si ne-a stimulat sa ne miscam mai repede decat piata fortei de munca. S-a creat contextul pentru a desfasura activitati pe care in alte conditii le-am fi facut la alte dimensiuni: traininguri interdepartamentale, stagii de practica pentru studenti, outsourcingul unor activitati”, spune Anca Iancu, directorul de resurse umane al ING Asigurari de Viata.

Nu este insa o premiera. In departamentele de resurse umane ale companiilor a fost in permanenta forfota. Pana anul trecut, aceasta insemna angajari masive, negocieri interminabile la sange, goana dupa contracte cat mai avantajoase cu diversi furnizori de produse sau servicii care puteau fi incluse in pachetele extrasalariale ale angajatilor, programe de specializare cat mai sofisticate. Acum, forfota inseamna exact opusul. Pe o linie continua de reduceri de costuri, prioritatile si obiectivele directorilor de resurse umane s-au modificat radical. De la angajari s-a trecut la concedieri, de la cresterea salariilor la inghetarea lor si reducerea pachetelor de beneficii, de la dezvoltarea departamentelor la reorganizarea lor. “A fost necesara o adaptare a capacitatii si a competentelor, precum si cresterea eficientei muncii”, spune Laura Banyai, group HR director pentru A&D Pharma, care pentru anul acesta a anuntat ca nu va mai face angajari.

Astfel de adaptari au presupus o grupare de forte aproape fara precedent in companii, pentru ca nici managementul nu s-a mai confruntat cu situatii similare pana acum. “Personal, numesc aceasta o perioada de reasezare economica si o privesc ca pe o oportunitate in plan profesional”, spune Adela Jansen, directorul executiv de resurse umane al BRD, unul dintre cei mai activi angajatori din ultimii ani. In 2008, pentru al treilea an consecutiv, numarul angajarilor la BRD - Groupe Société Générale a depasit 2.000 de persoane.

Acum insa, BRD a intrat intr-un moment de stabilizare, in care angajarile se fac doar pentru anumite pozitii-cheie. Nu este singura schimbare pe care a impus-o criza; reorganizarea interna a reprezentat un mecanism la fel de important pentru a face fata acestei perioade. “Daca in cursul anilor precedenti eforturile noastre vizau prioritar integrarea unui numar mare de tineri si pregatirea lor pentru posturi bancare de front-office, in prezent favorizam profesionalizarea tuturor liniilor de activitate bancara”, afirma Jansen, adaugand ca a crescut numarul de participanti la cursurile destinate functiunilor de back-office, cum ar fi analiza si urmarirea riscurilor.

Pe scurt, directorii de resurse umane sunt mult mai atenti cum isi distribuie bugetele si in ce directii isi orienteaza politicile. “Daca pana acum un departament de resurse umane al unei companii ajunse la maturitate desfasura si activitati de tipul , adica activitati cu un impact indirect asupra capacitatilor organizationale, acum aceeasi companie se concentreaza mai mult pe activitatile de resurse umane care pot conduce la cresterea productivitatii angajatilor si la economia de resurse financiare”, comenteaza Anca Iancu.