Aprilie 2011: "Mi-a plăcut provocarea dublă: de a trece în barca GSK şi de a veni în România. Piaţa din Europa de Vest e liniştită, nu vreau să folosesc cuvântul plictisitoare". La un an de la venirea în România, Prigent recunoaşte că au existat momente în care şi-ar fi dorit mai mult calm, mai multă linişte şi poate o piaţă mai plictisitoare. Povesteşte că preşedintele GSK Europa i-a spus că pentru un manager la început de drum un punct ideal de pornire era, în trecut, o ţară mică din vestul Europei, însă astăzi admite că pieţe ca România sunt locuri unde îşi poate demonstra cu adevărat talentul.

"Chiar dacă e de multe ori obositor, e mai bine să fii aici decât într-un loc liniştit", spune Prigent, care ştia de la predecesorul său, Patrick Desbiens, că aici se întâmplă mereu lucruri noi. La 12 luni de la preluarea mandatului, şeful GSK mărturiseşte că nu şi-a dat seama cât de impredictibil şi volatil poate fi mediul de afaceri autohton. Comparativ cu vestul Europei, loc unde regulile sunt deja stabilite, la noi nimic nu e sigur, iar planurile de afaceri sunt foarte greu de făcut - "a fost mai mult decât mă aşteptam".

Ca manager într-o companie străină, Prigent explică faptul că, dincolo de interesele companiei, a ajuns să reprezinte şi ţara în care lucrează în faţa şefilor de la sediul central, iar dacă un executiv vrea ca ţara unde lucrează să fie prioritară pentru investiţii, trebuie să o sprijine cu fiecare ocazie. Pascal Prigent face referire la ştirea anului în farma, taxa clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc statului diferenţa dintre bugetul alocat medicamentelor şi consumul real. Nimeni nu ştie însă care va fi consumul, iar bugetul din 2012 alocat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate e chiar mai mic decât cel din 2011, potrivit datelor preliminare ale GSK. De aceea, un manager din farma îşi face planuri de business pe termen de doar câteva luni.

"Trebuie să vinzi România pe termen lung pentru că, dacă te uiţi la toţi indicatorii pe termen scurt, e foarte rău." Cele mai lungi termene de plată din Europa, de până la un an, şi o suprataxă despre care nu se ştie la ce nivel va ajunge sunt principalele probleme pe care industria le reclamă. În plus, e mai dificil să vinzi România pentru că producătorii se tem de lipsa de creştere a pieţei, de minusul de predictibilitate şi de falimente ale distribuitorilor din cauza termenelor de plată extinse. Diferenţa din 2012 e că toate acestea se întâmplau şi până acum, dar pe o piaţă care creştea, uneori chiar şi cu două cifre. Acum, creşterea riscă să fie eliminată de taxa clawback - care va lovi în profitabilitate în funcţie de consumul din piaţă, între 15% şi 50%, după cum anticipează Prigent.

În strategia pe termen lung, de cinci până la zece ani, francezul mizează totuşi pe potenţialul creşterii consumului de medicamente - "ceea ce nu se mai întâmplă în Vest" -, dat fiind că mulţi pacienţi nu beneficiază în prezent de tratamentul necesar. Neactualizată de jumătate de deceniu, lista medicamentelor compensate şi gratuite ar urma să fie actualizată tocmai în anul 2012, potrivit managerului, astfel că cele mai noi doctorii vor putea fi disponibile bolnavilor. El spune că uneori e dificil să lucrezi cu autorităţile de la Bucureşti, însă admite că ambele părţi au greşit de-a lungul timpului: "Industria farmaceutică nu a fost totdeauna un bun partener şi trebuie să ne uităm şi spre propria curte, spre situaţiile din trecut când s-a forţat creşterea consumului".

Una peste alta, mandatul lui Prigent se doveşte a fi mai dificil decât îşi imagina acum un an, iar piaţa vine să-i dea dreptatate. Peste zece companii, printre care şi GSK, şi-au schimbat conducerea numai în 2011. "Este probabil cel mai dificil mediu în care am lucrat până acum, dar cred că am fi putut face mai mult dacă am fi avut puţină predictibilitate", spunea săptămâna trecută, la plecarea din ţară, Steve Warner, şeful MSD România, americanul care a renunţat la farma şi la România pentru a promova vinurile din Washington. Pascal Prigent se vede în continuare manager pe piaţa locală, chiar cu riscul unui lobby şi mai puternic pentru România în faţa superiorilor săi de la Londra.