Poate am iesit dintr-o criza, cea financiara si economica, dar "avem de-a face acum cu riscuri noi si cu provocari teribile: preturile mari si volatile ale alimentelor, preturile mari ale combustibililor, cresterea inflatiei in pietele emergente, problema datoriilor suverane in Europa", declara saptamana trecuta presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick. "Avem toate ingredientele pentru un rezultat toxic, care alimenteaza turbulentele sociale", spunea Zoellick, dand ca exemplu faptul ca in Egipt sau Siria, preturile alimentelor au avut cresteri de doua cifre, ceea ce a contribuit la furia multimilor care au iesit sa-si rastoarne guvernele.

La un nivel mult mai tehnic, expertii FMI au atras atentia recent ca inclusiv in pietele dezvoltate, dar mai ales in cele emergente si in curs de dezvoltare, politicile monetare trebuie sa tina cont de felul cum scumpirile produselor alimentare se transmit in inflatia de baza (cea considerata relevanta pentru tendintele pe termen mai lung, pentru ca nu ia in calcul preturile fluctuante ale alimentelor). "Mare parte din scumpirile recente pot fi atribuite conditiilor meteo, dar motivele principale ale cresterii cererii pentru alimente reflecta schimbari structurale, ireversibile in economia globala", apreciaza Thomas Helbling si Shaun Roach, economisti ai FMI, intr-un studiu publicat in martie.

Citarea celor de mai sus n-are ca scop sa induca ideea ca ne-ar paste si pe noi rascoale din cauza scumpirii cartofilor sau a fainii ori sa dezbata daca e adevarata imaginea populara a chinezului care s-a emancipat si nu mai poate trai doar cu un bol de orez pe zi. Efectul vizibil al propagarii inflatiei in Europa este insa cresterea dobanzilor in zona euro, iar aceasta afecteaza tari ca Romania, prin scumpirea creditelor in valuta si ingreuneaza drumul spre convergenta economica in interiorul zonei euro si al UE, in special pentru tarile care se lupta inca sa iasa din recesiune, ca si pentru cele care strang cureaua acum pentru anii de larghete bugetara, ca Grecia, Portugalia si din nou Romania.

La noi, inflatia anuala a ajuns la 8,1% in martie, de la 7,6% in februarie, cel mai mare nivel din UE, desi tarifele pentru servicii chiar au scazut fata de luna precedenta, iar multe marfuri nu s-au scumpit. Exemple - carnea, care are o pondere in cosul de consum de 9,3%, comparativ cu celebrii cartofi care au dominat toate relatarile despre scumpiri (pondere in cosul de consum - 0,72%), sau energia electrica si gazele, cu o pondere de 5%, respectiv 3,2% (inferioara totusi combustibililor, care au o pondere in cos de 7,5% si al caror pret a urcat cu 2,25%, facand Guvernul sa se gandeasca sa le inghete). Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, are deci dreptate teoretic atunci cand, dand chiar aceste exemple, spune ca in Romania n-avem de-a face cu o inflatie generalizata, pentru ca sunt marfuri care nu s-au scumpit deloc.

O alta consolare ar fi ca nu suntem singurii care sufera. Analistii Citibank remarca scumpirea substantiala a alimentelor in Polonia, de pilda, unde pretul zaharului a crescut din februarie pana in martie cu aproape 40%, "reflectand o panica a consumatorilor, care au cumparat cantitati substantiale de zahar ca sa-si faca provizii", ceea ce a adaugat 0,16% la cresterea preturilor de consum, estimata sa fluctueze in jur de 4% in urmatoarele luni. In Ungaria, unde inflatia anuala a urcat la 4,5% in martie, zaharul s-a scumpit fata de februarie cu 75%, iar faina cu aproape 60%.

La noi, zaharul, produs cu o pondere de 0,61% in cosul de consum, s-a scumpit cu aproape 12%, iar faina cu 2,29%. Ceea ce diferentiaza insa Romania nu numai fata de zona euro, ci si fata de tarile vecine cu inflatie la jumatate fata de noi este ponderea mare a alimentelor in cosul de consum (vezi grafic), care reflecta decalajul de dezvoltare si de nivel de trai. Economistii BM si ai FMI nu obosesc sa atraga atentia ca tarile unde mancarea consuma o parte mare din bugetul familiilor sunt cele mai vulnerabile la inflatie.