Doamnelor şi domnilor, în sfârşit avem şi în România o producţie teatrală care vă va lămuri exact cum gândesc femeile. Dar exact. Nu mai trebuie să apelaţi la artefacte hollywoodiene, cărţi de Tarot sau ghicit în palmă.

Tot ce trebuie să faceţi, este să vedeţi CASSANDRA, spectacol ce se joacă la Apollo111 (demisolul Palatului Universul de pe str. Ion Brezoianu 23-25), loc cunoscut atât pentru petrecerile până dimineaţa la răsărit, cât şi pentru faptul că găzduieşte producţii teatrale independente foarte deştepte şi jucate cu dichis actoricesc. Un loc cu şi pentru oameni faini.

Veţi înţelege de la Cassandra foarte precis cum le joacă lor gândurile prin căpşor, cum se izbesc de pereţii cranieni, cum gem de durere sub presiunea neputinţei uneori, cum se ascund în spatele lobului frontal când e vorba să fie rostite, cum se tăvălesc printre regrete şi amintiri, cum se flamboaiază când devin conştiente de sine şi încep să gândească gânduri care se gândesc pe sine. Da. Cam aşa de complicat şi complex poate arăta capul blond, brun sau roşcat al unei femei, indiferent de clasa socială, educaţie, vârstă sau preferinţe sexuale. Căci e şi despre asta.

Curajul de a pune textul autoarelor canadiene Amy Nostbaken şi Norah Sadava (cu titlul original Mouthpiece) în scenă îi revine Asociaţiei Vanner Collective şi în special, Denisei Nicolae, actriţă şi fondatoare a ei, cu care am vorbit puţin după spectacol. De fapt, ca să înţelegeţi imperativul din debutul materialului, am văzut spectacolul duminică seară şi am decis pe loc să scriu despre el, să se ducă vorba, ca să se ducă şi oamenii în sală, pentru că merită, merită, merită! Şi în 36 de ore le-am hăituit şi bântuit pe ambele actriţe: Mihaela Velicu şi Denisa Nicolae, dar şi pe regizoare, Leta Popescu, şi s-a scris singură şi cronica. M-a interesat să ştiu detalii din pregătirea spectacolului, despre anumite scene, despre anumite simboluri folosite, cum s-au armonizat ca echipă, despre finanţarea spectacolului, despre scenografie.

„Asociaţia Vanner Collective este un hub cultural. De la înfiinţare, am strâns în jurul nostru echipe creative care să vorbească puternic şi actual prin spectacolele create, pe textele propuse de noi. (n.r. - Denisa Nicolae şi soţul ei, Liviu Romanescu) Eu sunt tocilară, îmi place mult să citesc, să descopăr texte cu care rezonez visceral sau texte cu structură interesantă, care mă provoacă încă de la lectură. Ăsta a fost flow-ul până acum. Nu e în niciun caz ceva definitiv. Dar aşa s-a întâmplat şi în cazul Cassandrei. Am citit textul şi dincolo de tema pierderii mamei, a legăturii puternice mamă-fiică şi a ceea ce moştenim de la mamele noastre, m-a atras foarte tare forma performativă, felul performant în care intuiam că cele două actriţe vor deveni jumătăţi ale aceleaşi femei, modul creativ în care personajul unic putea fi manifestat.”  spune Denisa, abia respirând, din alergătura nebună de scriere a unor noi proiecte şi de obţinere de finanţare pentru ele.

Pentru că trebuie să precizez că tema pare simplistă: o fiică află că şi-a pierdut mama şi urmează să pregătească cele cuvenite, inclusiv scrierea cuvântului de bun-rămas. Ei, bine... de aici începe toată distracţia în spectacol. Pentru că vă veţi distra enorm. Vă veţi tăvăli de râs, cu lacrimi în colţurile ochilor, veţi chiui şi veţi tropăi. Iar domnii s-ar putea să aibă ceva emoţii, dar cu un pic de stimă de sine, tandreţe şi tărie, vor trece peste orice necaz al păsării flamingo. Nu dau explicaţii de semantică şi simbolistică, pentru că imperativul de a vedea spectacolul rămâne valabil. Iar dualitatea personajului şi lupta sa cu sine vă va pune pe gănduri la final. Pentru că tema este una veşnic prezentă în capul nostru: cum e mama, cum sunt eu, ce am moştenit de la mama (genetic şi prin educaţie) şi cum vreau să fiu eu, cât curaj am să fiu aşa cum vreau să fiu, să schimb ce pot schimba şi să accept ce nu pot schimba şi vorba aia, cu pretenţie maximă, să mai am şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele. Valabil şi în cazul bărbaţilor, că subiectul suportă universalitate şi nu face discriminare de gen. Dar cele două Cassandre care joacă un personaj unic cu dublă reprezentare nu este bicefal, bipolar sau antagonic. Se completează, se armonizează. Şi pentru asta am iubit spectacolul. Cele două actriţe se aseamănă foarte mult, de la jocul actoricesc unde există o continuă emulaţie, până la aspectul fizic şi vărstă (amândouă au în jur de 33 de ani).

Cât a durat pregătirea spectacolului şi cum au decurs pregătirile? le-am întrebat pe ambele actriţe, pentru că e mult sincron în actul performativ.

„În total vreo 3 luni. Am tradus textul, l-am verificat de câteva ori în lecturi cu fetele. Am avut multe întâlniri lungi cu Leta şi Mihaela, în care să ne cunoaştem, să ne apropiem, să ne lansăm în discuţii. În spaţiu, la Apollo111, am repetat în jur de o lună jumătate. Destul de intens, vreo 7 ore pe zi petrecute împreună, cu antrenament fizic, coregrafii, pregătire muzicală, improvizaţii. A fost cea mai bogată şi plină perioadă de repetiţii pe care eu şi Miki am avut-o până acum”,  îşi aminteşte Denisa de începuturile anului trecut, când s-au apucat de treabă.

„Cred că a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea. Cât am repetat la Cassandra, cum s-au aliniat astrele, atmosfera, totul; tot era pentru a descoperi, a cunoaşte. Eram ca nişte copii cu lopeţile-n nisip. Pe Denisa o ştiam, îmi doream pe ascuns să lucrez cu ea şi... Doamne! ce mă bucur c-am apucat. O iubesc, respect, e genul ăla de partener talentat şi generos, pe care te poţi baza la orice bazaconie, orice gafă ai face pe scenă. Şi avem şi acelaşi gen de umor.  Întâlnirea cu Vanner Collective şi felul lor de go with the flow, dar puşi pe treabă serioasă, cred ca mi-au deschis mie ulterior nişte uşi, niste roluri. O să ţin minte toată viaţa aceste repetiţii. Leta a creat şi orchestrat  un spaţiu incredibil de creativ. E rar. Leta Popescu a făcut un plan de repetiţii foarte structurat. Canto, o oră cu Oana Puşcatu, pe care o ador - pe lângă faptul că e o actriţă foarte bună, să mergeţi s-o vedeţi in „Cele 7 morti ale Mihaelei Runceanu” la Apollo111 – e foarte bună şi pe predat chestia asta cu cântatul, unde eu nu-s vreo lumină, mişcare scenică două ore cu Ştefan Lupu şi trei ore lucrate cu Leta pe text. Înainte să începem lucrul concret la scenă, am avut cateva intalniri noi trei, eu, Denisa şi Leta şi am vorbit foarte mult despre relaţiile noastre cu mamele, unde ne asemănăm, ce moştenim şi de ce moşteniri vrem să scăpam”  turuie rapid Mihaela, amintindu-şi de martie 2021.

Veţi descoperi nişte arhetipuri ale femeii din societatea românească predecembristă şi postdecembristă, care survolează textul canadiencelor şi fac heliport direct în cada intimităţii absolute, presărând făină peste toate predicţiile necrezute ale zeiţei Cassandra. Mergeţi cu mintea deschisă la spectacol. Eu atât vă zic: doamnelor şi domnilor, atenţie la ouă! Nu le număraţi, că sunt doar două. Scena aia e epică!

Pe Denisa Nicolae o puteţi vedea în acest moment în spectacolele: „Lungs” la Teatrul Act, Tot ce-i minunat in lume la unteatru, Monster la Centrul de Teatru Educaţional Replika, „Lemons, Lemons, Lemons, Lemons, Lemos” la unteatru. Are în lucru un spectacol care va avea premiera în toamnă.

Pe Mihaela Velicu o puteţi vedea în „Universuri Paralele”  la Teatrul din Constanta, în regia lui Radu Iacoban, „Extraordinara Viaţă” în regia Teodorei Petre, la Teatrul Naţional Bucureşti, „Doua Liniuţe” la Teatrul Metropolis, text şi regie Lia Bugnar, „Brooklyn Boy” la Teatrul Evreiesc de Stat, regia Cristi Juncu şi „Dual” la Teatrelli din iulie. Un performance despre prietenie in regia Letei Popescu, cu George Albert Costea si Vlad Udrescu. Dar o puteţi ajuta şi în preocuparea ei antreprenorială, care completează actoria independentă, cumpărând sau comandând lumânările parfumate KM5, manufacturate de ea, non-toxice, naturale, fără parafină, aditivi sau coloranţi. Le găsiţi la Molecule F sau la Muzeul de Artă Recentă, din Dorobanţi.

Despre Leta Popescu şi stilul foarte personal de a regiza spectacole puteţi afla mai multe pe pagina ei personală www.letapopescu.ro, unde veţi găsi multe explicaţii despre modul în care alege, înţelege şi amprentează spectacolele pe care le regizează.

Distribuţie: Denisa Nicolae ŞI Mihaela Velicu

Regie: Leta Popescu

Scenografie: Tudor Prodan

Muzică: Mihai Dobre

Mişcare scenică: Ştefan Lupu

Pregătire muzicală: Oana Puşcatu

Sunet: Daniel Octavian Nae

Lumini: Marius Niţu

Preţ bilet: 65 lei

Spectacolul va avea o nouă reprezentaţie pe 30 aprilie.