Aceste pseudocărţi, numite de unii colecţionari "blooks" (de la "book" - carte şi "look" - aspect) există de sute de ani, fiind destul de căutate de cei care-şi permit să le aibă. Blook-urile sunt de diverse dimensiuni şi culori, fiind confecţionate dintr-o varietate de materiale, de la carton şi piele la granit, ardezie, ceramică, ghips, ceară sau săpun ori plastic şi pot fi pline sau goale în interior, scrie New York Times.

Potrivit specialistei Mindell Dubansky de la Muzeul de Artă Metropolitan, blook-urile pot fi lucrate cu mai mult sau mai puţină atenţie în privinţa imitării cărţilor, unele având doar forma de carte şi cotorul aferent, iar altele având până şi margini de pagini. De-a lungul timpului li s-au dat diferite întrebuinţări, cum ar fi sticle de băutură, ca aceea care i-a aparţinut dramaturgului, actorului şi compozitorului Noel Coward, ce se poate admira la Victoria and Albert Museum din Londra, ori trusa de lucru de mână care i-a aparţinut familiei celebrului circar P.T. Barnum, expusă la Barnum Museum din Bridgeport, Connecticut.

Alte blook-uri sunt întrebuinţate pe post de sculpturi, prespapieruri, puşculiţe, coşuri de gunoi, călimări, cutii de ţigări ori reportofoane sau chiar conserve de sardele şi pot costa şi peste o mie de dolari, ca în cazul unui blook confecţionat în secolul al XVIII-lea, care ascundea între coperte o cutie de ceai.