Festivalul de teatru de la Sibiu (GALERIE FOTO)

Pe una dintre scene, Werther şi Lotte, eroii lui Goethe, surâd complice când îşi dau seama că natura din jurul lor i-a dus cu gândul la aceeaşi odă de Klopstock pe care o ştiu amândoi. În altă parte, spectatorii râd încântaţi când, văzându-l pe Gulliver pierdut în lumea monstruoasă a "yahoo"-ilor lui Swift, îşi dau seama ori îşi aduc aminte de unde vine numele motorului de căutare pe net. Cine ia cunoştinţă cu povestea lui Faust al lui Goethe imaginată minimalist de regizorul german Peter Stein într-o recitare cu pian poate s-o compare cu aceeaşi poveste reprezentată de Silviu Purcărete în montarea din halele fabricii Balanţa, cu 140 de actori. Afară, în piaţă, o trupă italienească transformă "Thriller"-ul lui Michael Jackson într-o strigătură punk. Seara, spectacol de lumini pe zidul catedralei, iar la Clubul Festivalului, actorii vin să converseze cu spectatorii şi, eventual, să danseze (în ploaie) alături de ei.

Aşa arată FITS - Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu: o reţea de vase comunicante, de coincidenţe şi recunoaşteri ale poveştilor şi ale simbolurilor cu care ne-am hrănit cu toţii. Una dintre coincidenţe e la propriu o lovitură de teatru: în seara când se juca "Faust" în regia lui Silviu Purcărete, cu echipa teatrului sibian "Radu Stanca", la Cannes luau premii Cristian Mungiu şi cele două actriţe principale din "După dealuri". Cristina Flutur, premiată la Cannes alături de Cosmina Stratan, e şi ea actriţă la "Radu Stanca". Directorul teatrului şi al festivalului, Constantin Chiriac, n-a ratat ocazia să remarce, cu mândrie, că acum teatrul sibian are două actriţe a căror valoare se bucură de recunoaştere internaţională - Cristina Flutur şi Ofelia Popii, cea care a primit în 2009 premiul Herald Angel al Festivalului de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare festival de profil din lume, pentru fabulosul ei Mefisto din "Faust".

Cu o seară înainte, tot aici se jucase în premieră spectacolul "Călătoriile lui Gulliver", cea mai nouă creaţie a lui Silviu Purcărete, cu aceeaşi echipă de la "Radu Stanca". Premiera mondială a lui "Gulliver" va urma în august la Festivalul de Teatru din Edinburgh, unde piesa românească este primul spectacol contractat deja fără ca organizatorii să-l fi văzut în prealabil.

În mediul protector al festivalului, care îi dezvaţă rapid pe toţi de clişeele zilnice de gândire, nimeni n-a simţit nevoia să comenteze despre mândria bruscă de a fi român, despre faptul că un succes al culturii e mai puţin vizibil decât un insucces al boxului ori altele asemenea. "Sibiul este unul dintre locurile normale din România", a rezumat Chiriac; el se referea la felul cum merg lucrurile în organizarea festivalului, fără surprize neplăcute din partea autorităţilor locale, dar concluzia lui era valabilă pentru tot climatul de aici, unde tot ce în altă parte ar fi numit senzaţional, ieşit din comun e văzut pur şi simplu ca normal.

Aşa se explică şi sensul temei din acest an a festivalului, "Crize. Cultura face diferenţa". Mediul protector de care spuneam mai sus, întreţinut de densitatea de evenimente, rupe complet spectatorul de realitatea de unde a venit, indiferent că ea e cea a crizei economice ori a uitării de sine cotidiene. Iar anvergura comunicării culturale de aici (conform organizatorilor, acesta e al treilea festival de teatru din lume ca mărime şi importanţă, după cele de la Edinburgh şi Avignon, cu 70 de ţări participante, 300 de evenimente şi 60 de spaţii de joc) e prin ea însăşi o replică, sau măcar o repliere în faţa crizei. Europenii, cel puţin, aşa înţeleg lucrurile. "Numai cultura poate face diferenţa. Doar ea, nu economia, nu banii. Când Europa va înţelege asta, atunci vom putea fi uniţi", susţine actriţa Mirjana Karanovic, una dintre actriţele filmelor lui Kusturica. Sau, cu teoria lui Constantin Chiriac, "ţările arabe au la ora actuală ca monedă de schimb petrolul, influenţând cu ea politica mondială. Europa are ca monedă importantă în prezent cultura, civilizaţia. Dacă în ţările arabe cândva petrolul se va epuiza, în mod cert cultura la nivelul Europei nu se va epuiza niciodată".

CONTINUARE >>>>>>>>>