În acest context, un om precum Fujiwara Kiyohira este de admirat. Acesta a trăit în nord-estul Japoniei, între 1056 şi 1128, iar în ciuda faptului că şi-a pierdut tatăl, soţia şi copilul din cauza acuzaţiilor de trădare, Fujiwara a decis să închidă cercul vărsării de sânge şi să-şi folosească averea şi puterea pentru a crea şi menţine pace, nu pentru a instiga la război.

Stabilindu-şi reşedinţa în satul Hiraizumi, acesta şi-a dedicat ultimile decenii din viaţă pentru crearea unui rai budist pe Pământ, în care sufletele prietenilor şi inamicilor săi, atât oameni cât şi animale, să găsească consolare şi să trăiască în armonie. Fiul şi nepotul său au adăugat la viziunea sa şi mai multe grădini ori temple, făcând recunoscut numele acestuia de-a lungul şi latul Japoniei.

În 1189, însă, după 100 de ani de pace sub generaţiile Fujiwara, visul budist a fost atacat şi dărâmat de Minamoto Yoritomo, al cărui unic scop a fost să devină shogun şi să stabilească dictatura militară. De-a lungul secolelor care au urmat, războaiele şi focul au devastat clădirile magnifice din lemn ale lui Hiraizumi. Cu toate acestea, realizarile familiei Fujiwara, extrem de influente în istoria Japoniei, nu au fost vreodată estompate din identitatea populară japoneză. Sala puternic aurită, „Holul de aur”, singura structură care a supravieţuit intactă încă din secolul al XII-lea, este considerată una dintre cele mai importante clădiri din Japonia.  De fapt, Hiraizumi ar putea fi chiar cel mai important sat japonez.