Aceştia apelează la cărţi de bucate de demult, pe care le folosesc în modificarea meniurilor localurilor la care activează.Un astfel de exemplu este Adam Leonti, care a devenit şef peste bucătăria celebrului restaurant Vetri din Philadelphia în urmă cu câţiva ani, unde a introdus reţete inspirate de lucrări cum ar fi cartea de bucate a lui Marcus Gavius Apicius din secolul al V-lea, "De Re Coquinaria" ori "Opera di Bartolomeo Scappi" din 1570.

Mai mult, Leonti merge frecvent în Italia, unde discută cu localnicii şi caută atent prin arhivele primăriilor din diverse localităţi reţete vechi de secole, găsind, de exemplu, una de pâine fără sare creată în Toscana în secolul al XIII-lea pentru a protesta împotriva birului pe sare.

Jori Jayne, coproprietară a restaurantului Fish&Game din Hudson, New York, apelează la cărţi vechi scrise pentru a le învăţa pe femei cum să fie bune gospodine, una dintre cele mai importante fiind "The Martha Washington Cookbook", carte de bucate care conţine culegerea de reţete din familia soţiei primului preşedinte al SUA, George Washington.

La rândul său, Shane McBride, colecţionar pasionat de vechi cărţi de bucate, s-a inspirat din colecţia sa, mai precis din nişte lucrări scrise în urmă cu câteva zeci de ani despre vinurile şi mâncărurile provinciale franţuzeşti pentru a stabili meniul unui local pe care a fost solicitat să-l transforme.

Motivul pentru care toţi aceşti maeştri bucătari îşi caută inspiraţia în trecut este simplu: credinţa că, în domeniul culinar, metodele verificate în timp sunt mai bune decât inovaţia.