Cand cel mai "varstnic" om din redactie are 25 de ani, iar cel mai tanar are 21 de ani, nu e de mirare ca esti cea mai galagioasa si mai incomoda redactie din cladire, fapt de care multi se plang in fiecare zi. Personal, am 23 de ani si, pentru ca am intrat acum trei ani in presa de business, ca redactor la Ziarul Financiar, sunt deja considerata una dintre "veterani".

Diminetile in redactie (musai de mentionat faptul ca este preponderent feminina) au inceput dintotdeauna cu o cafea, au urmat putinele clipe de liniste, cu casti indesate pe urechi ? chipurile fiecare se concentreaza la textul lui, in realitate fiecare concentrandu-se la videoclipul lui de pe YouTube - si bataia pe telefoane. TARGET inseamna de fapt un sir de 8 mese inghesuite intre Ziarul Financiar si Business Magazin (mai precis, intre Ziarul Financiar si Media & Advertising, supliment relansat recent de BM, a carui aparitie ne-a redus si mai tare spatiul real, fiindca asa se intampla mereu cand mai apare o publicatie noua).

Dupa-amiezile au aratat si ele intotdeauna la fel. In jur de 7-8 cate un redactor mai ramanea stingher, in fata calculatorului. Se mai converseaza cu un om de business, mai cauta o cifra de afaceri pe "mfinante.ro", si omoara si cele doua ore de dinaintea concertului din Music Club, care se afla, printr-o preafericita intamplare, la subsol.

Una peste alta, personajele sunt cam aceleasi, inca de acum un an, cand eram in stadiul de proiect si nu ne numeam TARGET, ci "lunarul de business".

In dimineata aceasta, in care aveam cu totii deadline, povestea se repeta. Am reluat discutiile despre moda, despre pozele din calatorii ale unui manager care ne-au facut pofta sa o luam la picior prin lumea intreaga si, bineinteles, despre cafea. Am discutat din nou in contradictoriu despre "de ce Mamaia" si "de ce Vama Veche?" si am sfarsit, ca si alte dati, prin a ni se face un incredibil dor de mare. Episodul s-a incheiat tot cu castile pe urechi, fiindca fiecare mai avea de finisat o explicatie foto sau un citat. Sau, dupa caz, de terminat de vizionat un videoclip.

Pentru numarul acesta, a scris fiecare cate semne a putut. Unii au mai cerut spatiu pentru poze, in timp ce altii au taiat sau le-am taiat din text, dupa doza de sange rece. Sabrina a mai descoperit un trend in real estate si a scris despre cum se leagana pe valuri casele iaht, in timp ce Cristina a luat la rand restaurantele romanesti devenite embleme pentru Bucuresti si a rasturnat in cateva pagini toate aromele intalnite prin terasele insorite.

Coverstory-ul, in intregime despre expati si cum s-au adaptat ei la viata in Romania, l-a determinat pe Andrei sa scrie un chapeau cuceritor, poate tocmai pentru ca aduce a poveste cu insule, corabii si conchistadori. Dani a intalnit un mare designer si a aflat cum este sa te razboiesti tocmai cu soarele ca sa construiesti un brand foarte solid.

Viki si Anca au rascolit birourile managerilor in cautarea laptopului de un milion de dolari, l-au gasit si l-au infatisat in sectiunea de new-media. Dar Ioana unde e? Ah, mi-am amintit... Ioana cutreiera Londra la ora aceasta, in excursie de subiecte zic eu, de relaxare zice ea. Sper sa se intoarca cu story-uri cel putin la fel de interesante ca data trecuta, cand ne-a scris despre cum alerga Kelly Osbourne in rochite involanate prin cluburile din underground-ul londonez sau cand am luat-o inaintea Financial Times cu povestea designerului de interior Sera of London, spre bucuria Ralucai, care editeaza sectiunea de lifestyle.

In concluzie, noi suntem cei care am intalnit, de-a lungul timpului, si cei mai cosmopoliti oameni de business din Romania, pe care ii vom si premia ca atare si pe care ii trecem in revista in 4 pagini cu fotografii care sa va aminteasca de povestile lor de succes, care i-au transformat in lideri veritabili. Mai mult decat atat, TARGET continua sa aduca imagini in fata cititorilor. Un nou DVD, disponibil impreuna cu revista, spune povestea fondatorului Microsoft, Bill Gates.

Multe ar mai fi de spus, dar iarasi ? ma strange colonajul la acest editorial si trebuie sa ma opresc. In plus, ma apasa si timpul, pentru ca acum urmeaza ora in care ma cert cu Eduard, art directorul, pentru poza de editorial, si iar o sa imi aleg una pe care nu o sa o publice. Va invit, asadar, sa ne mai cititi inca un an si promit ca la sfarsit va mai impartasesc din noutati.