Vândute în prima jumătate a secolului XX în SUA de către şapte companii prin intermediul unor cataloage specializate din care cumpărătorii alegeau modelul, casele la pachet reprezentau o opţiune accesibilă care putea fi construită de client fără mare bătaie de cap.

În anii ’20, de exemplu, scrie Wall Street Journal, o ”casă prin poştă“ costa între 600 şi 6.000 de dolari (circa 8.400 – 84.000 de dolari azi), iar cumpărătorul primea un pachet complet – de la lemn, cărămidă, cuie şi vopsea la ferestre şi dulapuri şi tot ce-i mai trebuia ca să o construiască – de o calitate foarte bună. Un alt atu al acestor ”case prin poştă“ era faptul că vânzătorii livrau oriunde în SUA, deci clientul nu mai trebuia să-şi bată capul nici măcar cu transportul.

O astfel de casă s-a vândut anul trecut la Washington pentru mai bine de 1 milion de dolari, cumpărătorii fiind atraşi tocmai de faptul că aceasta era o locuinţă la pachet, vândută prin catalogul Sears, Roebuck and Co. în anii ’20. Cum interesul pentru acest tip de case, percepute ca deosebite şi solide, este în creştere, apar tot mai multe anunţuri imobiliare care scot în evidenţă faptul că proprietatea scoasă la vânzare are această calitate, cei care le cumpără plătind pentru ele sute de mii sau chiar câteva milioane de dolari.

Pe lângă cei care caută să cumpere sau deţin deja vechi case la pachet pe care doresc să le evalueze în vederea vânzării, au apărut şi pasionaţi care, înarmaţi cu ghiduri, încearcă să identifice în teren asemenea case care au supravieţuit şi-şi publică victoriile pe bloguri. ”Casa prin poştă“ nu a dispărut nici în ziua de azi, existând firme care încă le mai produc. S-a schimbat însă ceva, în sensul că o casă la pachet înseamnă azi doar cele necesare ridicării structurii, nu şi dulapuri ori ferestre, iar majoritatea cumpărătorilor le caută doar pentru că astfel dau mai puţin pe materiale decât dacă le-ar cumpăra separat şi preferă să angajeze firme care să se ocupe de construcţie.