In urma cu sase ani, cand am vizitat pentru prima data Monaco, principatul de 1,9 kilometri patrati parea un mic colt de paradis. Totul era perfect - vilele de cateva etaje se incadrau in peisaj, iar lifturile publice care faceau legatura intre strazile de pe coasta dadeau impresia ca te afli intr-un imens palat in aer liber. Seara, turistii se adunau in interiorul rotondei din fata unuia dintre locurile legendare din Monaco, Hotel de Paris, si priveau parada masinilor de sute de mii de euro. Ferrari sau Bentley, caci cei cu Porsche nici macar nu aveau voie sa parcheze in fata.

 

Anul acesta numai cativa japonezi rataciti mai fotografiau masinile, iar Cafe de Paris este deschisa pentru oricine. Insa cea mai semnificativa schimbare este legata de arhitectura orasului, panorama fiind dominata de zgarie-nori si macarale. “Palatul in aer liber” pare a fi supus unei schimbari radicale care sa il faca sa semene mai degraba cu un colt de Manhattan. Vilele in stil belle epoque sunt rand pe rand inlocuite cu zgarie-nori, iar clientii restaurantului Louis XV, de trei stele Michelin, admira pe fereastra localului cladiri imense din beton. Monaco Inc., asa cum este supranumit principatul datorita apetitului pentru business al celor care il conduc si il populeaza, a devenit o imensa afacere imobiliara. De altfel, mitul veniturilor aduse de cazinouri nu mai este de mult valabil (contribuie cu doar 5% la incasarile principatului), fiindca acum se castiga enorm din imobiliare si din institutiile bancare private ce si-au consolidat o reputatie aproape elvetiana.