"Cipru este un fel de Republica Moldova a Greciei", ma avertiza un prieten inainte de plecare. Dupa o vizita in Republica Moldova si una in Cipru, tin sa il contrazic. Acasa la Afrodita e cald si bine chiar si in luna martie. Mai mult, obiectivele turistice sunt la tot pasul, la fel ca si autostrazile. Singura asemanare cu Republica Moldova ar fi limba romana pe care o auzi la tot pasul.

Desi harta o indica la capatul Europei, insula Cipru este la doar o ora si 45 de minute de zbor distanta de Romania. Cam de acelasi timp ai nevoie ca sa parcurgi distanta intre oricare dintre cele mai importante orase cu cel mai rapid mijloc de transport - masina -, pe care o poti inchiria inca din aeroport, cu circa 25-35 de euro pe zi. Bineinteles, masina va avea volanul pe partea dreapta, fapt explicat de rolul pe care britanicii l-au jucat acolo unde grecii si turcii si-au disputat influenta zeci de ani la rand.

Cuvantul "influenta" nu are insa forta necesara sa explice relatia dintre Turcia si Cipru. Insula a fost cucerita de turci in secolul al XVI-lea. A urmat apoi perioada cand Cipru s-a aflat sub administratie britanica. Statul si-a obtinut independenta in 1960. La mai putin de doua decenii mai tarziu, in 1974, Turcia invadeaza din nou Cipru si ocupa partea de nord a insulei. Nici in prezent, desi Cipru este membru al Uniunii Europene si al zonei euro, situatia nu s-a schimbat.

Inainte de a pleca in Cipru nu am cautat minutios pe internet pentru a face liste cu ce urma sa vizitez. Stiam ca la aeroport exista un birou de informare turistica unde iti sunt puse la dispozitie toate aceste informatii. Am gasit acolo o harta a insulei si una a orasului, plus o carte cu principalele regiuni si obiectivele lor turistice. Toate gratuit. Si in limba engleza. Ciudat sau nu, nu exista si in limba romana, desi numarul de romani din Cipru este mare, de 60.000, a doua minoritate dupa bulgari, la o populatie totala de 800.000 de oameni.

Romanii sunt insa aici pentru munca. Cele mai multe posturi de vanzatoare, soferi sau electricieni sunt ocupate de romani. In Larnaca, in prima seara la restaurant, doi dintre chelneri erau romani. A doua seara in Paphos, la fel. A fost aproape ciudat cand in a treia seara ne-au servit persoane de alta nationalitate. Totusi, in niciun moment nu a aparut o dificultate de comunicare, nici la restaurant si nici oriunde altundeva, pentru ca in Cipru absolut toata lumea vorbeste engleza. Absolut normal, de altfel, pentru o tara atat de turistica precum Cipru, dat fiind ca numarul celor care vin sa viziteze insula unde s-a nascut Afrodita depaseste de circa trei ori populatia.

Nicosia, capitala statului, este impartita in doua. Un gard de sarma desparte cele doua parti ale orasului: partea turceasca de partea europeana. Pe la posturile de control se poate face trecerea, cu buletinul. Curiozitatea nu m-a impins "dincolo", poate si pentru ca descrierile nu erau atragatoare. "Partea cealalta este saraca, pare parasita. Singurele care ii dau viata sunt cazinourile intalnite la tot pasul", ne-a spus o cipriota. "Iti dai seama imediat ca ai trecut dincolo. Cladirile ingrijite din partea cipriota nu le gasesti in partea turca", spune un turist care a trecut "bariera".