"De cand am plecat, viata mea s-a schimbat, in general, in bine. Traiesc asa cum mi-am dorit si deocamdata imi place", spune consultantul Adrian Stanciu intr-un interviu realizat virtual, via iPad, dintr-o localitate rurala aflata la 100 de kilometri de Bordeaux, Sainte Foy la Grande. Omul care a fondat alaturi de Costea Dumitrescu cea mai mare firma de training si consultanta in resurse umane din Romania, Ascendis, si care, mai tarziu, a continuat sa ofere consultanta de afaceri prin compania Human Synergistics locuieste din august 2009 in Franta. S-a mutat cu familia acolo, atras de farmecul vietii rurale frantuzesti, fara sa se uite prea mult inapoi sau sa se intrebe daca nu cumva renunta la prea multe plecand din tara natala unde, ca om de afaceri, a reusit sa aiba o cariera plina.

Inainte de a se implica in zona de consultanta organizationala, Stanciu a avut preocupari mai tehnice - a fost managing director la Xerox Romania, business unit director al Xerox CEE si director general la Arexim, o companie de sisteme integrate IT, careia i-a fost cofondator si pe care apoi a vandut-o catre Xerox Corp. S-a implicat si in sectorul serviciilor financiare - a inceput, alaturi de Anca Bidian, afacerea Kiwi Finance, care astazi este liderul pietei de brokeraj de credite.

Cu alte cuvinte, pana la aproape 50 de ani, Adrian Stanciu a trait si a muncit intr-o Romanie unde i-a mers foarte bine profesional, numai ca asta nu i-a mai fost suficient. Asa ca a plecat dintr-un oras agitat, cu aproape 3 milioane de locuitori, intr-un orasel linistit, cu 4.000 de oameni, "dar care are toata infrastructura de prima necesitate imaginabila". Din acest punct de vedere, n-a vazut plecarea ca pe un pas inapoi. "Franta are marele avantaj, pentru cineva care vrea doar sa traiasca acolo, nu sa si lucreze, ca are un stat central puternic si relativ functional si o infrastructura neverosimil de bine dezvoltata. Cand spun infrastructura nu ma refer doar la transporturi si comunicatii, ci mai ales la restul: scoli, spitale, farmacii etc.", spune Stanciu.

Locuieste acum intr-o comunitate de trei comune, invecinate, fiecare cu cate 3.000-4.000 de locuitori. La aceasta comunitate de 12.000 de oameni sunt patru scoli, dintre care una privata, doua licee, sase supermarketuri, un spital, o statie de ambulante, un laborator de analize medicale, "vreo sase farmacii si vreo 10 patiserii (desigur)". Practic, nicio deosebire majora in ceea ce priveste accesul la "civilizatie" intre o comuna frantuzeasca si un oras destul de bine dezvoltat din Romania. "Franta e un loc unde poti locui la tara si sa nu-ti lipseasca nimic din cele de prima necesitate. De lipsit ne lipsesc insa atractiile oraselor mari, de la restaurante de figuri la filarmonica. Le gasim insa pe toate la Bordeaux, care e la o ora de noi", precizeaza Stanciu. Lipsa lor nu ii provoaca frustrari majore si nici macar batai de cap, pentru ca activitatile care ii plac cel mai mult si ii ocupa cea mai mare parte a timpului nu includ mai nimic din ce inseamna ritmul agitat al vietii de metropola. "Citesc, ma plimb printre vii, cant la chitara, mai lucrez ce pot face de acasa, dar nu cine stie ce. E un mod de viata pe care nu l-am planificat asa, dar care asa a iesit si-mi place mult de tot, pentru ca urasc monotonia", povesteste Stanciu.

Viata in sudul Frantei nu este atat de scumpa pe cat ar putea sa para, ba chiar, pe alocuri, Franta este chiar mai ieftina. "De pilda, energia in casa noastra din Franta, care are totusi 320 mp, ne costa cam cat in casa din Bucuresti, care are, intamplator, cam aceeasi suprafata", exemplifica Stanciu. Diferente enorme sunt la capitolul comunicatii, unde Franta sta mult mai prost decat Romania, cu servicii slabe si costuri cam de trei ori mai mari decat la noi.