La aproape un veac si jumatate de la zborul uriasei ghiulele atintite spre Luna de distinsul presedinte al tot pe atat de distinsului Club al armelor, Impey Barbicane, omul mai face un pas mic in cucerirea spatiului extraterestru: turismul extraorbital.

Anousheh Ansari e mai mult decat o stire a zilei. A ajuns in Statele Unite in 1984. Avea 18 ani si nu stia mai mult de cateva cuvinte in limba engleza. Cativa ani mai tarziu absolvea Universitatea George Mason si se angaja la o companie din domeniul telecomunicatiilor, cumparata ulterior de Verizon. Acum este proprietara Prodea Systems, o prospera companie din domeniul tehnologiilor digitale cu sedii in mai multe tari.  Dar nu implinirea "visului american" a facut din ea vedeta buletinelor de stiri din intreaga lume. Pe 18 septembrie 2006, iranianca de 40 de ani decola de la cosmodromul rusesc din Baikonur, Kazahstan, la bordul unei rachete Soiuz, devenind astfel cel de-al patrulea "turist spatial" din istorie si prima femeie in aceasta postura. 

Jurnalul de bord al turismului spatial a consemnat prima inregistrare a unui zbor in aprilie 2001, cand miliardarul american Dennis Tito, fost specialist al NASA, petrecea o saptamana la bordul statiei Mir. Un an mai tarziu, el era urmat de milionarul sud-african Mark Shuttleworth, pentru ca in 2005 lista sa fie completata cu numele unui alt miliardar american, Gregory Olsen. "Turismul spatial ar putea deveni o moda", declara pe atunci Jean-Yves Le Gall, directorul general al consortiului european Arianespace, liderul global in domeniul lansarii satelitilor comerciali pe orbita. Dar pana sa se ajunga acolo, legea o face compania americana Space Adventures, care a incheiat o conventie cu Agentia Spatiala Rusa privind efectuarea unor zboruri comerciale catre Mir. Pretul unui astfel de voiaj: 20 de milioane de dolari. Dar cea mai exclusivista oferta a agentiei este cea pentru un zbor in jurul lunii, taxat la 100 de milioane de dolari. Si desi a trecut un an de cand compania a anuntat noua destinatie, pana acum nici un client nu s-a aratat dispus sa strabata drumul imaginar al lui Jules Verne si al sau temerar Barbicane spre Luna.

Privit exclusiv din perspectiva costurilor, un bilet catre Luna poate fi, totusi, o afacere buna. In fond, totul tine de perspectiva. Luna se afla la o distanta de aproximativ 1.000 de ori mai mare fata de  Pamant decat Statia Spatiala Mir, care orbiteaza la 370 de kilometri in jurul Terrei. Comparand tarifele si luand in calcul numai diferenta de distanta, o calatorie spre Luna ar avea un pret de 125 de dolari/kilometru, in vreme ce in cel de-al doilea caz ar ajunge la 25.000 de dolari. Cert este ca oficialii Space Adventures se declara optimisti, anticipand ca primul zbor turistic spre Luna ar putea fi anuntat candva intre 2008 si 2010. Asta in conditiile in care Eric Anderson, CEO al Space Adventures, recunoastea anul trecut ca studiile de piata pe care le-a comandat au relevat faptul ca oferta companiei se adreseaza unui numar mai mic de 1.000 de persoane din toata lumea. Pe de alta parte, exista o distanta cosmica intre a-ti permite o asemenea extravaganta si a vrea intr-adevar sa faci o excursie in jurul Lunii. Iar prima intrebare ar fi in ce masura o persoana care si-ar putea permite o vacanta de 100 de milioane de dolari este dispus sa-si riste viata intr-o naveta Soyuz ruseasca.

O intrebare mai degraba retorica, de vreme ce Space Adventures s-a implicat in mai multe alte proiecte, printre care si constructia unui aeroport pentru lansarea rachetelor in Singapore. Mai mult decat atat, portul spatial din Singapore va include un muzeu si un parc de distractii din acelasi registru de activitati. Vizitatorii vor putea sa simta pe propria piele forta gravitationala facand exercitii intr-o centrifuga similara cu cele folosite pentru antrenamentul cosmonautilor sau vor putea experimenta "mersul" in conditii de imponderabilitate intr-un laborator special.

Pana acum, peste 2.000 de clienti au ajuns in zona sub-orbitala a Pamantului folosind diferite aeronave, fara nici un incident. Pentru 19.000 de dolari poti sa vezi spatiul intunecat de deasupra atmosferei si curbura Pamantului din cockpit-ul unui MIG-25 Foxbat la o viteza de doua ori si jumatate mai mare decat cea a sunetului. Pentru 7.000 de dolari ai parte de 30 de secunde de imponderabilitate "naturala" la bordul navetei Ilyusin, aeronava folosita de cosmonautii rusi pentru antrenamente.

Cu doar 20 de angajati, Space Adventures a avut anul trecut un profit de 1,5 milioane de dolari, in mare parte datorat unor companii ca American Express, Oracle, Volkswagen sau Citibank, care au oferit zboruri sub-spatiale clientilor sau angajatilor. Exprimand un punct de vedere oficial, analistii NASA se asteapta ca piata turismului spatial sa ajunga la 20 de miliarde de dolari in mai putin de 20 de ani. In prezent, un zbor al navetei americane care face traseul Pamant-Statia Mir costa aproximativ 500 de milioane de dolari.

Si pentru ca doar cei foarte bogati pot plati 20 de milioane de dolari pentru o distractie de cateva zile pe statia Mir, titratul antreprenor Richard Branson si-a unit fortele cu compania aeronautica Scaled Composites pentru a realiza o naveta spatiala care sa faca zborul dincolo de atmosfera mai accesibil. Primul lor produs, SpaceShipOne, a devenit si primul vehicul cosmic privat care a ajuns in spatiul suborbital al Pamantului.

In prezent, cei doi aliati lucreaza la designul navetei SpaceShipTwo, care ar trebui sa duca pasageri la o distanta suficient de mare de Pamant pentru a experimenta lipsa gravitatiei. Pretul estimat al unei astfel de calatorii: 200.000 de dolari. Ar mai trebui spus ca primele zboruri sunt planificate pentru 2008. Virgin Galactic va opera zborurile de la un aerodrom din Statele Unite a carui constructie va costa aproximativ 100 de milioane de dolari. Locul ales se afla intr-o zona muntoasa, la o altitudine de 1.500 de metri, pentru a asigura calatorii mai scurte si a economisi banii pentru combustibil.

Pe de alta parte, nu putine sunt vocile care spun ca, strict din perspectiva cifrelor, cele mai mari beneficii din "afacerile extraterestre" nu vor veni de pe urma biletelor de calatorie. Indiferent de cat de mari ar fi preturile acestora. Un teren care poate fi explorat cu sanse mult mai mari de a aduce profit investitorilor este considerat cel al plasarii satelitilor pe orbita in jurul Pamantului.

Asemenea retele pot acoperi nevoile de comunicatii pentru sistemele de pozitionare GPS, transmisiuni TV catre orice destinatie sau transferul de date sau voce prin satelit.

"Nu ai nevoie de nave spatiale pentru oricare dintre aceste aplicatii", spune Loren Thomson, director al Lexington Institute din Washington. "Supozitia ca va avea la un moment dat sens din punct de vedere comercial sa trimiti turisti in spatiu este prematura."

Pana acum, zborurile private in spatiul cosmic au avut loc exclusiv prin intermediul rachetei rusesti Soyuz, iar NASA s-a aratat reticenta in a incuraja fenomenul.

In cartea lui Mike Mullane, "Riding Rockets", autorul explica de ce NASA are rezerve legate in a face "turism cosmic". Conform acestuia, argumentul principal al Agentiei Spatiale Americane ar fi acela ca aducerea unor persoane fara un antrenament intensiv la bordul un navete care costa miliarde de dolari este cel putin riscanta, luand in calcul comportamentul imprevizibil al pasagerilor amatori, care ar putea pune in pericol echipajul si naveta in sine. O afirmatie deloc gratuita sau fortata. Inclusiv unul dintre partenerii de echipaj al lui Anousheh Ansari, astronautul american Michael Lopez-Alegria, marturisea recent ca pericolele presupuse de o misiune spatiala sunt mult mai mari daca partenerul de zbor are la activ doar 6 luni de antrenament. Dar un pasager suplimentar atat de generos reprezinta pentru rusi o buna ocazie de a-si atenua costurile.

In economia companiilor cu activitati extraterestre exista unele care reusesc sa faca bani fara sa puna pe nimeni pe orbita. "Teren de vanzare, zona buna, vedere spre Pamant." Cam asa suna anunturile tipice ale agentiei imobiliare Lunar Embassy. Pentru ca, speculand o lacuna a Tratatului pentru Spatiu (1967) care spune ca nici un guvern nu poate pretinde in nume propriu posesia asupra unui corp ceresc, fara a pomeni insa ceva despre dreptul indivizilor de a si-l aroga, compania americana vinde cu succes teren pe Luna. "Am 3,5 milioane de clienti, inclusiv fostii presedinti Ronald Reagan si Jimmy Carter sau vedete de cinema", spune Hope. China este cea mai recenta tara unde Lunar Embassy si-a deschis filiala, dupa cele din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Australia, Noua Zeelanda si Japonia.

Daca cifrele declarate de Hope sunt reale, inseamna ca exista in lume 3,5 milioane de oameni care nu-si permit un bilet pana acasa. Tot ce pot face e sa astepte momentul cand calatoriile in spatiu vor deveni suficient de ieftine. Iar atunci cand vor fi posibile, antreprenorii vizionari vor fi pusi in fata unei dileme specifice economiei produselor de lux. Sa popularizeze serviciul prin preturi accesibile sau sa le mentina la nivelul de acum si astfel sa le pastreze aura de exclusivism?