Razboi intre scriitori si imprimante? Intre scriitori si copiatoare? E greu de crezut, dar un astfel de conflict exista. Miza? Sute de mii de euro anual, bani colectati incetul cu incetul in contul drepturilor de autor, de fiecare data cand dumneavoastra cumparati un echipament IT care copiaza sau multiplica. Principala suspiciune: pierderea urmei acestor bani in ceata birocratica.

Imprimanta tipareste, copiatorul copiaza, scanerul scaneaza. De-asta au fost inventate. Aceste echipamente poarta insa o "vina". Pentru ca utilizatorul este suspectat  ca poate sa multiplice cu ajutorul lor, la nesfarsit, un volum de Cioran sau o proza semnata Cartarescu, el este silit sa plateasca, de fiecare data cand cumpara un echipament de multiplicare, o suma de bani, asa-numita "taxa pe copia privata". Cuantumul: intre 0,5-1,5% din pretul de catalog al echipamentului. Pare putin? Vom vedea ca nu e asa.  Era revolutiei digitale pune in legatura milioane de persoane, de carti, de discuri, de idei, de articole, de fotografii, de filme, iar conceptul multiplicarii a scapat de sub control. Nu se mai poate sti cine, cum si cat de mult foloseste creatiile artistice, asa ca autorilor ar trebui sa li se cedeze un anumit procent din valoarea echipamentelor "care pot reproduce operele". Asa suna recomandarea UE, idee insusita in numeroase tari europene, inclusiv in Romania. Numai ca in Romania - de ce nu ne mira oare? - procesul de colectare si distribuire a banilor catre artisti pare a fi guvernat de legile haosului. 

Circuitul banilor este complicat, lipsit de transparenta si de fair-play - asa suna acuzele celor care platesc taxa pe copia privata ("ascunsa" in pretul final al echipamentului"), adica importatorii, producatorii si distribuitorii de produse IT. De cealalta parte a baricadei, reprezentantii asociatiilor abilitate prin lege sa stranga acesti bani in numele creatorilor de opere artistice si sa-i imparta acestora sustin ca totul este clar ca lumina zilei, corect si cinstit. Ba chiar le imputa celor din IT ca nu platesc intotdeauna sumele datorate. "Meciul" e cu atat mai complicat cu cat arbitrul - Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) - e si el acuzat de blat, iar spectatorii, adica cumparatorii de echipamente IT, sunt primii care au de suferit.

Sumele stranse anul trecut din taxa pe copia privata (opere literare, muzica audio-video etc.) au depasit valoarea de 720.000 de euro, spune Valentin Negoita, presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC), societate care reprezinta interesele a aproape 40 de companii din industria IT. "E o suma frumusica, trebuie sa recunoastem", exclama el. Datele provin de la ORDA, "arbitrul" care trebuie sa medieze neintelegerile dintre APDETIC si organizatiile de colectare a drepturilor de autor.

Ideea in sine a taxei nu este respinsa de companiile de IT. "In principiu, taxa este oportuna", a declarat pentru BUSINESS Magazin Horia Chitu, reprezentant al Scop Computers, companie care distribuie, intre altele, copiatoare si multifunctionale. Taxa are rostul ei, dar cu conditia sa se respecte cateva lucruri, spune el: sa se stie cum sunt utilizate fondurile colectate, iar procentul  sa fie rezonabil. Asadar, distribuitorii sunt datori sa plateasca  organizatiilor care apara drepturile creatorilor aproximativ 1% din pretul de vanzare al aparatelor de multiplicare. Pare putin, insa ajunge o privire aruncata pe documente pentru a vedea ca nu-i asa. Piata de copiatoare, de exemplu, a valorat 20 de milioane de euro in 2004, ceea ce inseamna ca un procent din ea reprezinta "un mizilic" de 200.000 de euro.

"Mizilicul" era chiar mai mare pana anul trecut, cand legea a fost modificata pentru a mai diminua din procentul de 5% din valoarea echipamentelor platita in contul taxei pe copia privata, procent considerat exagerat de catre oamenii din IT. 

"Procentul de 5% era absurd, pentru ca firmele isi cumpara copiatoare pentru scopuri de business, si nu ca sa-si copieze angajatii cartile autorilor romani", spune Horia Chitu, de la Scop Computers. "Un exemplu: o pagina de copiator costa circa 1.500 de lei; ca sa copiezi o carte de 200 de pagini costa circa 300.000 de lei si iti ia cateva ore. Este mai ieftin si mai eficient sa cumperi cartea".

Conform legii drepturilor de autor, reprezentantii producatorilor si importatorilor (platitorii de taxe pe echipamente care copiaza), pe de o parte, si organizatiile care aduna si administreaza banii in contul artistilor, pe de alta, trebuie sa se aseze la aceeasi masa, o data pe an, si sa stabileasca lista exacta a echipamentelor de multiplicare care sunt taxate in numele artistilor, precum si cuantumul (procentul din valoarea echipamentului) pentru fiecare tip de echipament in parte. Iar procentul, spune legea, nu trebuie sa fie mai mic de 0,5% sau mai mare de 1,5% din valoarea echipamentului taxat si trebuie stabilit pe baza intelegerii intre cele doua parti, pentru fiecare tip de aparat in parte. Greseala imensa, pentru ca experienta a dovedit ca e greu ca partile implicate sa ajunga la un acord.

Legiuitorii nu si-au imaginat ca negocierile se vor prelungi peste masura si au facut asadar o eroare - nu au specificat ce se intampla in perioada pana cand cele doua parti cad de acord. In limbajul avocatilor, nu au stabilit "dispozitii tranzitorii".

"Am gresit ca nu am facut acest lucru, presupunand in mod naiv ca negocierile se vor finaliza in termenii prevazuti", admite presedintele Comisiei IT&C din Camera Deputatilor, Varujan Pambuccian, unul dintre promotorii noii legi a drepturilor de autor 285/2004.  In aceste conditii, cele doua tabere au ajuns pe pozitii aparent ireconciliabile. "Ei sunt foarte fericiti cu acele 5% prevazute de vechea lege pentru ca sustin ca vechile prevederi functioneaza pana cand rezultatul primei negocieri schimba situatia", a spus Valentin Negoita, presedintele APDETIC. Cand spune "ei" se refera la Copyro, organizatia de gestiune a drepturilor de autor ce li se cuvin scriitorilor si editorilor, si "nuca" cea mai tare dintre toate asociatiile de colectare a drepturilor de autor cu care APDETIC trebuie sa discute pe aceasta tema.

Si Irinel Ilie, directorul diviziei Imaging & Printing la Hewlett-Packard Romania, sustine ideea "tragerii de timp": "Copyro tergiverseaza pentru ca 5% e un procent mai mare. Problema e ca asa nu colecteaza nimic. Nu e clar cine trebuie sa plateasca, cat si pentru ce produse, asa ca nu vad de ce ar trebui platiti acesti bani".

Insa neintelegerile nu tin numai de procente, ci si de categoriile de aparate care trebuie taxate. "Ultima intalnire cu ei a durat doar cinci minute, pentru ca erau dispusi sa negocieze numai procentele, nu si lista aparatelor supuse taxarii", afirma reprezentanti ai industriei IT. "S-au ridicat si au plecat, desi neintelegerile totale le aveam numai in privinta scanerelor si a imprimantelor".

Care sunt totusi criteriile dupa care se stabileste lista aparatelor ce pot realiza "copii private"? Nici aici legea nu e prea clara: este vorba de aparatele cu functii de copiere ce pot functiona "de sine statator". Legea se fereste sa ia in calcul si computerul, pentru ca dupa aceea lucrurile ar putea scapa de sub control si am putea ajunge sa platim taxe pe mouse, pe tastatura sau, de ce nu, pe comanda copy-paste.

Deocamdata, cele doua tabere implicate au cazut de acord ca trebuie taxate copiatoarele si multifunctionalele (n.r. - echipamente ce inglobeaza functii de copiere, imprimare, scanare, telefon). Asupra imprimantelor si scanerelor insa, nu pot sa bata palma cu nici un chip.

"Imprimantele nu se incadreaza", este de parere Irinel Ilie, argumentand ca aceste echipamente nu pot functiona de sine statator, ci numai asistate de un computer. "Daca ei reusesc sa copieze doar cu o imprimanta, atunci sa le taxeze".  Altfel spus, daca apesi pe buton nu se intampla nimic. Ai nevoie de calculator. Iar Irinel Ilie este de parere ca pretentiile Copyro sunt numai o strategie de negociere. "Parerea mea este ca incearca sa forteze nota cu imprimantele si scanerele ca sa obtina cat mai mult din negocierile pentru celelalte echipamente", a spus ea. 

Adrian Mantoiu, manager de marketing si comunicare la Tornado Systems, distribuitor de echipamente IT, spune si el ca "acesti bani sunt platiti pentru a sustine cultura, asa ca vrem sa fim convinsi ca sunt folositi chiar in acest scop". Poate ca o varianta mai buna ar fi sprijinirea in mod direct de catre companii a unor activitati artistice, sumele platite artistilor urmand sa fie deduse din taxe, este de parere Mantoiu. De cealalta parte, Copyro precizeaza sec: "Procentul legal datorat constituirii fondului comun al copiei private trebuie aplicat tuturor categoriilor de aparate care in mediul privat pot reproduce opere, respectiv: copiatoare, imprimante, scanere, multifunctionale".

Dezacordul este arbitrat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), organism care este insa suspectat de oamenii din IT ca tine partea organizatiilor de colectare a drepturilor de autor.

"In tot acest conflict, ORDA sta degeaba si someaza companiile sa plateasca, in conditiile in care negocierile noastre cu Copyro treneaza", spune Valentin Negoita. Desi negocierile sunt in impas, iar rolul ORDA este tocmai de a rezolva acest impas, Rodica Parvu, director general ORDA, afirma ca este normal ca acest organism sa someze firmele IT sa-si plateasca obligatiile fata de Copyro, avand in vedere ca "remuneratia compensatorie se datoreaza din anul 1996 (n.r. - anul aparitiei primei legi a drepturilor de autor), iar neplata acesteia constituie contraventie". Parvu spune ca ORDA a constatat, in urma unor sesizari, ca "exista mari importatori care nu au respectat obligatiile legale inca din 1996, intrand astfel in competitie neloiala cu alti agenti economici, care au inteles sa respecte legea".

Autoritatea este insa acuzata de atitudine partinitoare de unii jucatori din piata IT. "ORDA nu poate fi arbitru, pentru ca este cu un picior in Copyro", spune Irinel Ilie, de la HP Romania. "In ultimii ani au favorizat intotdeauna organismele de colectare a drepturilor de autor. Istoria arata ca n-au dat niciodata dreptate celorlalti. Este, fara indoiala, un lucru suspect".

Iar ideea platii retroactive nu este agreata nici ea. "Oricine poate sa plateasca taxa, cu conditia sa stie asta dinainte si sa includa procentul in pret", spune Irinel Ilie. "Sa ceri retroactiv poate insemna sa il scoti pe acel jucator din piata". Doina Pop, PR manager la Panasonic Romania, importator de imprimante si copiatoare, spune ca "in ultimii ani a existat multa confuzie, nu s-a stiut cat si pe ce trebuie platit, unii au platit, altii nu". Panasonic a platit numai anul trecut "sute de milioane de lei in contul taxei pe copia privata", spune ea. "Nu am aflat niciodata unde s-au dus banii." "Nu vreau decat sa fie clar!", exclama Irinel Ilie de la HP. "Poate ar fi bine ca taxa sa se colecteze in vama, ca astfel sa plateasca toata lumea. Dar acum nu stie nimeni pentru ce trebuie dati acesti bani. Multi oameni de cultura n-au auzit de Copyro si n-au primit niciodata vreun ban de la ei."

Pe de alta parte, Copyro spune ca "repartizarea sumelor colectate pentru operele scrise se face in proportii egale de 50% atat editorilor cat si autorilor. In cazul autorilor - unde Copyro reprezinta toate domeniile de creatie de la opera literara pana la cea stiintifica - repartizarea remuneratiei compensatorii se face in functie de utilizarea operei acestora", conform unui document trimis pe adresa Business Magazin.

Numai ca unul din autorii romani a carei opera este printre cele mai "utilizate" astazi, Mircea Cartarescu, spune ca nu stie foarte multe lucruri despre domeniul de activitate al Copyro. "Nici macar n-am stiut ca exista taxa pentru copia privata, nici vorba sa fi primit bani de la Copyro", a declarat Cartarescu pentru BUSINESS Magazin. Sorin Alexandrescu, eseist si teoretician, a spus si el ca nu a fost contactat de Copyro si nu a primit niciodata bani de la aceasta organizatie. "Nu stiam ca Copyro se ocupa cu asa ceva", a spus el.

Contactat de BUSINESS Magazin, scriitorul George Balaita, director Copyro, a spus ca banii sunt virati catre autori numai sub forma de premii si burse. El a precizat ca, in viziunea Copyro, numai autorii care sunt membri ai acestei organizatii pot primi recompense. "Legea ne da dreptul la aceasta interpretare. ORDA nu a reactionat negativ la acest lucru", a spus Balaita. 

Cel care reactioneaza negativ este insa APDETIC. "Copyro ia banii in numele autorilor romani si ii imparte prin premii si burse numai catre unii. Pe ce criterii sunt acordate aceste recompense?", spun reprezentantii asociatiei.

George Balaita nu a precizat care a fost valoarea sumelor investite in premii si burse anul trecut si nici cati bani a colectat Copyro in 2004 de la platitorii taxei pe copia privata. Balaita afirma de asemenea ca nu stie pe "de rost" lista creatorilor care sa fi fost recompensati de Copyro anul trecut. El a spus doar ca "sunt foarte multi". Pe site-ul institutiei, ultimul an pentru care sunt prezentati autorii premiati de catre Copyro este anul 2001. 

Bogdan Lefter, presedinte al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania (ASPRO), printre ai carei membri se numara si Mircea Cartarescu si Sorin Alexandrescu, este de parere ca in cazul Copyro "exista o regretabila lipsa de transparenta" in privinta destinatiei banilor. In schimb, reprezentantii Copyro spun ca sumele colectate sunt comunicate anual catre ORDA, APDETIC, asociatiile de editori beneficiari precum si tuturor membrilor societatii.  Valentin Negoita, presedintele APDETIC, contrazice acest lucru. "Copyro nu ne spune ce se intampla cu banii. Tot ce am aflat de la ei a fost ca anul trecut au strans aproximativ 360.000 de euro". Suma nu a fost confirmata de George Balaita, director Copyro. Acesta a spus doar ca "rapoartele financiare, care contin si date confidentiale, sunt inaintate catre ORDA, organismul abilitat prin lege sa controleze aceasta activitate". 

In afara de banii care se indreapta catre Copyro, si alte organizatii de gestiune a fondurilor din copia privata mai primesc fonduri din aceasta taxa. Printre ele se numara Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR), Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia Drepturilor de Autor (UCMR-ADA), Societatea pentru Drepturi de Autor in Cinematografie si Audiovizual (Dacin-Sara) si Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (Credidam). 

Si cu aceste organizatii exista niste puncte de negociere unde nu s-a ajuns la un acord (daca trebuie sau nu taxate CD-writerele, DVD- writerele, scanerele), insa presedintele APDETIC, Valentin Negoita, spune ca principalul conflict este cel cu Copyro. "Negocierile cu Copyro sunt esuate total", subliniaza el. "Eu sunt de acord cu ideea platirii acestor bani, dar trebuie sa fie stabilita de comun acord si sa fie transparenta. In acelasi timp, trebuie sa respecte sansele de dezvoltare ale pietei locale, pentru ca la noi, a introduce taxe prea mari inseamna a lovi in consumator si in piata". El nu este de acord nici cu comparatiile invocate de Copyro, cu taxele platite in Germania sau Polonia, piete considerate mult prea dezvoltate pentru a fi comparate cu cea romaneasca. 

Varujan Pambuccian admite la randul sau ca piata locala poate avea de suferit de pe urma acestor taxe. "Ca sustinator al industriei IT&C nu pot spune ca sunt in culmea fericirii." El spune ca, pe de alta parte, taxele au rostul lor, insa ar trebui respectate niste reguli. "Copia privata inseamna diminuarea incasarilor autorilor ale caror opere sunt copiate si este just ca aceasta diminuare sa fie compensata. Insa, fiind vorba de o obligatie de plata impusa prin lege, este normal ca, tot prin lege, celui care plateste sa i se dea drept de control al modului de utilizare a banilor respectivi. Fara transparenta si cuantificare, orice supozitie e posibila", a spus Pambuccian.

"Tehnologia nu trebuie sa fie neaparat vaca de muls a creatorilor, care, paradoxal, si ei folosesc de multe ori tehnologia pentru a-si realiza operele", spune Valentin Negoita, presedintele APDETIC. "De ce sa fie consumatorul roman mai bun platitor decat alti europeni? In Marea Britanie aceste taxe nu se platesc, iar in Danemarca sunt si ele destul de restranse. Este greu sa ne comparam cu Germania sau Austria unde puterea de cumparare este mult mai mare." Mai ales ca in Romania, IT-ul este unul din motoarele societatii, este de parere Irinel Ilie de la HP Romania. "Taxa se plateste in final tot de catre utilizatori, pentru ca ea este inclusa de vanzatori in pret." 

Deocamdata insa, pana cand partile implicate vor impinge acest razboi de uzura catre un armistitiu, situatia ramane in coada de peste. Societatile de colectare a fondurilor continua sa ceara banii, iar oamenii din IT continua sa solicite reguli clare si egale pentru toata lumea. Intre timp, consumatorii de echipamente IT platesc de multe ori fara sa stie niste taxe pentru a-i sustine pe artisti. Ajung acesti bani la destinatie? Poate da. Poate nu. Ceata totala.