Guvernul Croatiei a extins politica transparentei si in zona software: vrea sa poata vedea codul programelor pe care-si bazeaza activitatea institutiile statului. Insa initiativa de a recomanda administratiei sa utilizeze solutii open source are implicatii ceva mai largi decat apar la prima vedere.

Dezbaterile de genul "solutii open source versus solutii proprietare" (sau varianta redusa "Linux contra Windows") au animat multa vreme diverse forumuri virtuale si nu arareori au starnit pasiuni pe care le credeam rezervate fotbalului si politicii. Pe de-o parte, partizanii OS/FS (open source/free software) aveau pana nu demult o doza de prozelitism oarecum sectar si se simteau datori sa-si sustina cauza pana-n panzele albe, cu riscul de a-i irita chiar si pe adeptii moderati. De cealalta parte nu prea putem vorbi despre sustinatori "ferventi" ai solutiilor proprietare (cu "cod inchis"), pentru simplul motiv ca acest model era considerat cel normal, mainstream. Reactiile acestei tabere se bazau pe temerea - nu lipsita de o oarecare indreptatire - ca modelul OS/FS erodeaza bazele modelului economic traditional, ceea ce la nivel personal se traducea intr-o intrebare foarte concreta: daca softul devine gratuit, din ce imi voi castiga painea?

Lucrurile s-au mai linistit, din multiple motive. Miscarea "free software" a virat tot mai mult spre "open source", astfel incat accentul s-a mutat dinspre partea ideologica spre aspectele economice (spre nemultumirea lui Richard Stallman, promotorul initial al softului liber), iar discursul propagandistic a devenit mai moderat si orientat pe chestiuni pragmatice. De partea cealalta, marea industrie de software a inceput sa accepte si sa valorifice noile oportunitati pe care softul open source le aducea. Companii care si-au bazat multa vreme succesul pe solutii proprietare - precum IBM, Novell, Sun, Apple sau Oracle - au ajuns sa sustina si sa promoveze solutii open source. Rezultatul e ca astazi OS/FS e parte integranta a ecosistemului economic al industriei de software.

Si totusi, controversele nu au incetat. Diferenta este ca ele nu mai vizeaza atat de mult aspectele ideologice, tehnice si economice, ci s-au ridicat la nivelul politic. Asa se face ca recenta initiativa a guvernului croat de a recomanda oficial utilizarea de solutii open source in institutiile administratiei nu a trecut neobservata in presa internationala si a starnit polemici, uneori aprinse. De fapt, este vorba de mai mult decat de o simpla directiva administrativa - este efectiv o politica la nivel national. Printre altele, documentul intitulat "Open Source Software Policy" cere ca institutiile guvernamentale sa aleaga si/sau sa dezvolte pe cat posibil solutii open source in locul alternativelor comerciale si, mai mult, afirma ca va sustine utilizarea programelor open source si a standardelor deschise si in afara aparatului administrativ. Motivatia deciziei se bazeaza - potrivit lui Domagoj Juricic, secretar de stat si conducatorului proiectului e-Croatia - pe faptul ca, odata cu cresterea importantei solutiilor informatice in administratie, este tot mai stringenta nevoia de a interconecta sisteme diverse si de a modifica sau a completa aplicatiile existente, ceea ce este extrem de problematic, in conditiile in care se utilizeaza solutii proprietare. In plus, conditiile comerciale impuse de furnizori sunt rigide si, mai ales, pot aduce institutiile administratiei intr-o pozitie de dependenta fata de anumiti producatori de software.

Aparent, nu prea incape loc de obiectii in privinta initiativei croate: administratia de stat e un client si are dreptul sa impuna furnizorilor sai - fie ei de materiale de constructii sau software - cerintele pe care le considera necesare. Insa institutiile guvernamentale nu sunt un client obisnuit - prin dimensiuni si influenta -, iar o anumita politica de achizitii are efecte asupra pietei, motiv pentru care exista voci care considera ca decizia guvernului reprezinta o ingerinta directa in piata libera. Pe de alta parte, documentul mai prevede ca guvernul va sustine si dezvoltarea de solutii proprietare (se subintelege: cand nu exista alternative open source), in conditiile in care acestea utilizeaza standarde publice pentru protocoale si formate de fisiere si sunt dezvoltate in Croatia. E evidenta intentia de a finanta indirect industria autohtona de software, iar vocile critice s-au grabit sa precizeze: "o anumita parte a ei".

E greu de tras inca o concluzie. Cert este ca initiativa Croatiei nu este singulara si este in concordanta cu recomandarile Uniunii Europene, iar reactiile preponderent critice de pe forumurile americane sugereaza ca avem de-a face si cu un nou episod al unei confruntari economice transatlantice.