Mediile institutionale si corporatiste incep sa aprecieze valentele comunicarii informale si sa valorizeze informatia care circula pe orizontala prin canale neoficiale. Tot mai multe instrumente si metode specifice retelelor sociale din internet sunt adoptate de companii si administratie.

Ne-am obisnuit sa credem ca progresul tehnologic ne conduce neaparat spre metode mai eficiente de a comunica, ca fiecare pas inainte este in directia "corecta". Nu cumva e un sablon de gandire? Oare nu cumva pe masura ce avansam in domeniul tehnologiei, pierdem cate ceva din bogatia modului traditional de a ne raporta la informatie? Asemenea intrebari nu intra de obicei in repertoriul unui specialist IT, dar pun in evidenta faptul ca informatica nu mai este doar o chestiune de tehnologie, ci devine din ce in ce mai mult un domeniu interdisciplinar.

Intamplarea a facut ca un englez pe nume Charles Armstrong sa fie familiarizat deopotriva cu tehnologiile moderne, cu cultura organizationala si cu antropologia sociala - pe care a studiat-o la Cambridge sub indrumarea lui Michael Young.

In 1999 a condus un studiu etnografic privind modalitatile traditionale de organizare si comunicare in comunitati relativ izolate si lipsite de tehnologiile moderne. Pentru a experimenta pe viu obiectul studiului, a petrecut un an pe insula St. Agnes (in apropierea coastei sud-vestice a Marii Britanii) si a constatat ca cei 80 de locuitori ai insulei comunica, in esenta, mai eficient decat angajatii unei corporatii moderne.

Aparent surprinzator, orice informatie ajunge negresit la cei potential interesati fara nici o metoda formala de diseminare. Armstrong a concretizat apoi rezultatele cercetarii intr-un sistem software care sa valorizeze comunicarea informala din cadrul unei organizatii, indexand mesaje e-mail, conversatii prin chat si diverse documente, filtrand informatia si distribuind buletine informative personalizate care s-au dovedit cat se poate de utile.

De fapt, sistemul - numit Trampoline - se inscrie intr-un curent mai larg care incearca sa aplice la nivel organizational metode specifice asa-numitelor retelele sociale din internet. Printr-un joc de cuvinte, s-ar putea zice ca avem de-a face cu un soi de "informalizare informatizata". Ideea este ca micile discutii, chiar cu usoara tenta de barfa, poarta adesea informatii extrem de valoroase, iar receptivitatea la comunicarea neoficiala este mult mai ridicata.

Sistemul Trampoline se bazeaza pe "declansatoare semantice" care incearca sa "potriveasca" elemente comune de interes ale diferitilor utilizatori si sa genereze un soi de breviar. Evident, cea mai mare parte a informatiei nu prezinta interes imediat pentru utilizator, iar conexiunile pe care Trampoline le detecteaza sunt adesea surprinzatoare, dar Armstrong remarca faptul ca "placerea descoperirii" joaca un rol crucial in comunicare si tocmai aceasta placere este adesea "piesa lipsa" in fluxurile informationale formale. Acea doza de hazard prin care, de exemplu, Mary afla ca John a lucrat anul trecut la un raport similar cu cel pe care colega Betty trebuie sa-l termine saptamana viitoare.

Este extrem de interesant cum aceasta modalitate de comunicare informala functioneaza in lumea blogurilor sau a comunitatilor virtuale. Pentru cineva obisnuit cu retele sociale de genul LiveJournal sau MyGroups, calea cea mai directa de a afla detalii despre un anume subiect este sa caute un grup sau un forum specializat si sa urmareasca discutiile sau sa intrebe.

Un exemplu tipic il reprezinta calatoriile. In grupurile dedicate Romaniei se intampla adesea ca un potential vizitator sa primeasca informatii mai complete decat poate furniza orice birou de turism, laolalta cu resurse pe care un ghid Lonely Planet nu are cum sa le cuprinda. Jurnalele de calatorie sub forma de blog - redactate "la cald" de prin internet cafe-urile de pe parcurs si ilustrate cu poze descarcate pe loc - sunt tot mai populare si, impreuna cu blogurile strainilor care lucreaza in Romania, sunt resursele care pentru tot mai multi straini contureaza "imaginea Romaniei". Cele cateva jurnale despre Romania pe care le-am gasit in cateva minute s-au dovedit de-a dreptul savuroase si, tinand seama de tonul favorabil, sunt convins ca reprezinta deja o propaganda mai eficienta decat cea oficiala.

Indiferent daca e vorba despre adaptarea tehnicilor de "social networking" in mediile corporatiste, de noile modele de productie pe care comunitatea open source le-a pus in lumina ("peer production") sau despre blogosfera care poate functiona ca un urias birou de turism, avem de-a face cu o tentativa de a recupera ceva ce am pierdut pe parcurs: comunicarea informala si eficienta a celor optzeci de locuitori de pe insula St. Agnes.